ICCJ. Decizia nr. 8238/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs. Legea nr.10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8238/2011
Dosar nr.15601/1/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 589/2002 a Tribunalului Vrancea a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A.G. împotriva Dispoziţiei nr. 304 din 12 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Târgu Mureş, reţinându-se că din expertiza topografică efectuată în cauză rezultă că o parcelă de 306 mp din terenul expropriat este afectată de stradă şi fund de stradă, iar suprafaţa de 382 mp liberă de construcţii este formată din „Intrarea în Biserica Ortodoxă, teren situat la intrarea în biserică şi curte betonată, toată afectată accesului la biserică" nefiind posibilă restituirea în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.G. iar prin Decizia civilă nr. 157 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii contestaţiei dispunându-se restituirea în natură a terenului înscris în CF 8239 Târgu Mureş nr. top. X şi Y în suprafaţă de 605 mp conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafaţă delimitată prin punctele 53 - d - 66 - 98 - C, 100 - b - 42 - a - 49 - 53 din planul de situaţie anexă ce face parte integrantă din hotărâre.
S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecată privind dispoziţiile pentru construcţiile demolate.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Cauza s-a aflat în rejudecarea apelului după casare cu trimitere spre rejudecare dispusă prin Decizia civilă nr. 3269 din 29 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că prin Decizia de casare sus-evocată s-a recomandat instanţei în rejudecarea apelului să dispună suplimentarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei noi expertize de specialitate, precum şi lămurirea aspectelor legate de terenul ce face obiectul litigiului privind suprafaţa totală de 688 mp care se evidenţiază în raportul de expertiză întocmit de expertul E.E., întrucât această suprafaţă este mai mare cu 83 mp decât terenul expropriat şi în limita căruia a fost formulată notificarea şi cererea de chemare în judecată.
S-a reţinut astfel că a fost efectuată o expertiză tehnică de experţii M.G., D.R. şi M.M.
S-a arătat că terenul ce constituie obiectul litigiului a fost înscris în CF Z Târgu Mureş nr. top. X şi Y cu suprafaţa de 605 mp iar dreptul de proprietate a aparţinut reclamanţilor A.G. şi A.A.
Imobilul a fost expropriat în conformitate cu Decretul nr. 360/1977, prin procesul-verbal nr. XX/1978.
Ulterior terenurile expropriate au fost comasate sub nr. top. XYZ şi apoi dezmembrate pe diverse obiective, terenul reclamantului fiind cuprins în terenul delimitat de Primăria Târgu Mureş şi dat în folosinţă Protopopiatului Ortodox Târgu Mureş, cu Decizia nr. 310/1991, fiind evidenţiat în CF YYY cu nr. top. ZZZ în suprafaţă de 2700 mp.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de experţii M.G., D.R. şi M.M., şi planul de situaţie întocmit în cauză, s-a arătat că terenul revendicat de reclamant cuprinde trei zone de folosinţă:
- Zona I-a, între punctele A-B-a-42-b-A în suprafaţă de 232 mp, teren ce nu se poate restitui, fiind de utilitate publică.
- Zona a II-a, între punctele b-42-a-49-53-52-E-b în suprafaţă de 330 mp teren liber de dotări tehnico-edilitare şi se poate restitui reclamantului.
- Zona a III-a, între punctele 49-C-D-53-49 în suprafaţă de circa 43 mp amenajat de biserică cu dale din beton, ce nu se poate restitui, fiind în apropriere de biserică.
În compensare, pentru terenul ce nu se poate restitui s-a propus atribuirea unei suprafeţe de 102 mp delimitată de punctele b-E-52-53-d-c-b.
Suprafaţa ce s-a propus a fi restituită reclamantului este de 432 mp calculată prin punctele c-b-42-a-49-53-d-c şi s-a mai arătat că întreaga suprafaţă de teren se suprapune cu terenul atribuit Protopopiatului Ortodox Târgu Mureş prin Decizia nr. 310/1991, teren înscris în CF YYY Târgu Mureş, nr. top. ZZZ.
Ulterior, prin completarea la expertiză şi planul de situaţie s-a arătat că fosta casă de reglare E.N.G. Târgu Mureş a fost demolată, aspect ce rezultă şi din actele depuse la dosar apel rejudecare.
Până la fostul amplasament al staţiei de reglare, unde s-a propus restituirea suprafeţei de 102 mp, terenul permite şi restituirea celor 173 mp, ce reprezintă diferenţa de la 432 mp propus spre restituire în raportul de expertiză, până la suprafaţa totală de 605 mp solicitat.
Această suprafaţă de 275 mp a fost delimitată prin punctele 53-d-66-98-c-100-b-E-52.
După cum s-a arătat, din amplasamentul fostei proprietăţi a reclamantului se poate restitui 330 mp delimitat prin punctele 53-52-E-b-42-a-49-53.
Astfel, suprafaţa totală propusă spre restituire este de 605 mp delimitată prin punctele 53-d-66-98-c-100-b-42-a-49-53.
În planul de situaţie s-a delimitat terenul revendicat de reclamant, teren propus spre restituire din vechiul amplasament şi terenul propus spre restituire prin compensare.
Instanţa a dispus restituirea în natură a terenului conform ultimei variante a completării raportului de expertiză.
Astfel, instanţa de apel a recunoscut preferabilitatea titlului înfăţişat de reclamant ca fiind cel originar şi mai bine caracterizat, provenind de la proprietarul iniţial, care obţinuse bunul în perfectă legalitate, necontestat şi anterior exproprierii, iar potrivit Deciziei nr. 310/1991 Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş a dobândit drept de folosinţă asupra terenului.
S-a reţinut că practic prin Decizia nr. 310/1991 s-a produs o nouă expropriere în condiţiile în care dreptul de proprietate aparţinea reclamantului iar art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul oricărei persoane la respectarea bunurilor sale.
Instanţa de apel a reţinut că în speţa de faţă suntem în situaţia în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Alin. (8) al aceluiaşi text de lege prevede că în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3), (4) măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În aceeaşi măsură şi dispoziţiile generale ale legii, respectiv art. 26 alin. (1) din actul normativ sunt în acelaşi sens.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, şi în situaţia contestatorului, care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (3) din lege, în sensul că imobilul expropriat este afectat parţial de lucrări de utilitate publică, după cum rezultă din probele arătate mai sus, măsurile reparatorii prin echivalent pot îmbrăca una dintre formele prevăzute la alin. (8).
Din textul de lege mai sus arătat, bazat pe principiul reparării integrale a prejudiciului, rezultă că notificatorul este îndreptăţit să îşi exprime acordul cu privire la măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de lege, în sensul de a opta pentru una sau alta dintre acestea.
Faptul că terenul solicitat la schimb de către contestator nu figurează între cele puse la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 spre a fi atribuite în compensare, nu este de natură a împiedica adoptarea acestei măsuri reparatorii, deoarece nici Legea nr. 10/2001 şi nici OUG nr. 209/2005 nu restricţionează posibilitatea de a fi acordate în compensare şi alte bunuri sau servicii decât cele afişate.
Instanţa a reţinut că această modalitate de restituire este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al legii fiind îndeplinit în cea mai mare măsură, spre deosebire de celelalte modalităţi de restituire în echivalent, cu privire la care s-a stabilit şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Porteanu c. României, Ţigănel şi Grădinaru contra României, Faimblat v. România, Katz v. România), că nu reprezintă o modalitate de restituire efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureş solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.
Recurentul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, raportat la obiectul dedus judecăţii întrucât terenul ce constituia proprietatea reclamantului în prezent formează corp de stradă şi trotuar aferent B-dului P. o altă parte este ocupată de Biserica Ortodoxă iar restul formează zonă verde, aferentă construcţiilor (între biserică şi blocurile mai vechi din str. M.), fapt confirmat şi prin raportul de expertiză topografică efectuat de expertul E.E.
În aceeaşi idee se mai învederează că acest teren este evidenţiat în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public, restituirea lui în natură nu poate fi făcută nici măcar parţial.
Recurenta arată că de altfel chiar cei trei experţi în completarea la raportul de expertiză evidenţiază că întreaga suprafaţă propusă a fi restituită se suprapune peste amplasamentul terenului dat în folosinţă Protopopiatului Ortodox Târgu Mureş.
Cu privire la Decizia nr. 310/1991 prin care s-a atribuit în folosinţă Protopopiatului Ortodox din terenul înscris în CF YYY Târgu Mureş, nr. top. YXZ în suprafaţă de 2700 mp din care face parte şi terenul propus a fi restituit reclamantului, a fost menţinută ca legală şi temeinică în urma respingerii excepţiei de nelegalitate a acestei decizii formulată de reclamant.
O altă critică vizează faptul că terenul oferit spre restituire în natură este afectat de obiective de utilitate publică, stradă, trotuar şi parcare publică.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Expertiza efectuată în cauză după casare, evidenţiază faptul că terenul.
Dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, amenajări de spaţii verzi, pieţe pietonale sau dotări tehnico-edilitare subterane.
Trotuarele, carosabilul, parcările publice, străzile, prin însăşi destinaţia lor, de a servi nevoilor comunităţii, se circumscriu noţiunii de amenajare de utilitate publică, în sensul dispoziţiilor legale sus-evocate.
Terenul din litigiu astfel cum a fost identificat, şi evidenţiat în raportul de expertiză efectuat în cauză este afectat de o stradă, precum şi de o parcare publică, situaţie în care se circumscrie noţiunii de amenajare de utilitate publică în condiţiile în care deserveşte nevoile comunităţii, motiv pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
Din perspectiva celor expuse, recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea instanţei de apel în sensul respingerii apelului reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 157/A din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de către reclamantul A.G. împotriva Sentinţei civile nr. 589 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 8239/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8208/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|