ICCJ. Decizia nr. 8246/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8246/2011
Dosar nr.4884/107/2009
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 528 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Alba, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.S. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a constatat că fiul reclamantei, în prezent decedat, S.I., a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în perioada 1979 - noiembrie 1984.
A fost obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsurile administrative de mai sus, în cuantum de 100.000 euro.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamanta S.S. are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul prevăzut de art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, fiind mama persoanei care a suferit măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, respectiv mama defunctului S.I., născut la 11 iulie 1959; de altfel, şi reclamanta a suportat direct şi nemijlocit consecinţele dramei şi tragediei urmăririi şi morţii fiului său.
Fiul reclamantei, S.I., a fost profesor de limba franceză şi română la Şcoala Generală Draşov, judeţul Alba. Potrivit înscrisului numit „Plan de Măsuri" din dosarul de urmărire informativă „SAVA" al C.N.S.A.S. şi M.I. rezultă că acesta a fost lucrat în dosar de urmărire informativă de I.J. Cluj şi avertizat la data de 11 decembrie 1980, apoi a fost lucrat în aceeaşi formă de I.J. Vrancea.
Motivele lucrării în dosar de urmărire informativă şi avertizării acestuia au fost următoarele:
- avea preocupări de a asculta şi colporta ştirile postului de radio „Europa liberă";
- a făcut aprecieri denigratoare la adresa politicii partidului şi statului;
- acuza lipsa de drepturi şi libertăţi din România comparativ cu cele din Occident;
- a făcut aprecieri necorespunzătoare la adresa unor persoane din conducerea de partid şi de stat;
- întreţinea relaţii de afaceri cu cetăţeni străini în timp ce era student la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca şi intenţiona să rămână în exterior cu ocazia unei vizite pe care a făcut-o în Franţa;
- acuza lipsa de libertate a cuvântului în R.S. România;
- făcea aprecieri denigratoare la adresa unor realităţi social-politice din R.S. România;
- şi-a manifestat intenţia de a călători în străinătate şi de a nu mai reveni la el în ţară;
- întreţinea relaţii de afaceri cu cetăţeni străini.
Deşi, în procesul avertizării, şi-a recunoscut faptele şi s-a angajat că astfel de fapte nu vor mai avea loc în activitatea sa, totuşi a făcut afirmaţii că „a fost chemat de organele de Securitate, dar că acestea nu au reuşit să-l facă să-şi schimbe intenţiile".
Din probele administrate, instanţa a reţinut caracterul politic al măsurii administrative de urmărire informativă a fiului reclamantei în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea 221/2009.
De asemenea, a stabilit că s-a cauzat, atât victimei S.I., cât şi părinţilor acestuia, un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecinţele dăunătoare, neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile şi încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate şi la viaţă, culminând cu decesul violent al victimei, deces mai mult decât suspect şi foarte strâns legat de dispariţia victimei după toate măsurile administrative mai sus reţinute. Aceste măsuri au dus la pierderea confortului psihic, moral, relaţional şi familial (atât al victimei, cât şi al părinţilor acesteia, tatăl său decedând ca urmare a necazului provocat de moartea fiului, iar mama fiind hărţuită şi distrusă moral din aceeaşi cauză şi din cauza insistenţei sale în aflarea adevărului despre moartea fiului său).
Fiind întrunite elementele răspunderii civile instituite de art. 504 C. proc. pen., şi art. 48 alin. (3) din Constituţie - se impune repararea integrală, de către stat, a pagubei suferite, ceea ce presupune, în principiu, înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii în situaţia anterioară, deşi, în speţă, pentru reclamantă, acest lucru nu mai este posibil, durerile psihice ale acesteia neputând fi înlăturate cu o compensare materială, astfel că plata daunelor morale poate doar să repare cu caracter aproximativ prejudiciul moral suferit de aceasta.
Prin Decizia nr. 12 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-au admis apelurile declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Alba, împotriva sentinţei sus-menţionate, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, având ca obiect constatarea că fiul său a făcut obiectul unor măsuri administrative represive, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 şi obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.
Nelegal prima instanţă a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, şi în expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 221/2009, se reţin beneficiarii legii, respectiv persoana în cauză, adică condamnată politic sau care a suferit o măsură administrativă, precum şi soţul sau descendenţii până la gradul al II-lea inclusiv.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) teza a II-a, lit. b), lit. c), alin. (4) sunt fără echivoc, în sensul că beneficiari ai dispoziţiilor legale sunt doar persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestor persoane, soţul sau descendenţii până la gradul al II-lea inclusiv.
Reclamanta este ascendenta persoanei care a făcut obiectul măsurii administrative represive.
Prin urmare, susţinerile apelanţilor referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei sunt fondate.
De asemenea, întemeiate sunt şi motivele de apel ale Statului Român referitoare la dispoziţiile art. 504 C. proc. pen., reţinute de către instanţa de fond ca şi temei al admiterii capătului doi din cerere.
Pe de o parte, aceste dispoziţii nu au fost invocate ca şi temei de drept, de către reclamantă. Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. nu pot constitui temei al despăgubirilor morale solicitate de reclamantă întrucât, în speţă, nu sunt incidente cazurile instituite de acest articol, iar reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă.
Şi potrivit dispoziţiilor art. 506 C. proc. pen., acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, conform art. 504 din acelaşi cod, iar, după moartea acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, reclamanta, mama persoanei îndreptăţite, nu se încadrează în categoria persoanelor care pot porni acţiunea pentru repararea pagubei.
Mai mult, dispoziţiile invocate de către reclamantă pentru justificarea despăgubirilor cu caracter moral au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi Decizia nr. 1360/2010, de către Curtea Constituţională.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.S., criticând-o pentru următoarele motive:
1. În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în mod greşit, instanţa de apel a admis această excepţie şi a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Potrivit dispoziţiilor art. 670 C. civ., ascendenţii defunctului au calitatea de moştenitori ai acestuia în lipsa descendenţilor sau a fraţilor şi a surorilor.
În speţa de faţă, reclamanta este singura moştenitoare a defunctului său fiu, astfel încât, în mod greşit, instanţa de apel a constatat că nu justifică legitimare procesuală activă.
2. În ceea ce priveşte daunele morale, potrivit doctrinei, acestea au menirea de a atenua suferinţa fizică şi psihică cauzată persoanei.
În cazul de faţă, antecesorul recurentei a suferit o condamnare politică, fiind privat de libertate pe o perioadă lungă, împrejurare ce evident l-a marcat profund.
Faţă de aceste aspecte, recurenta a solicit admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea sentinţei apelate.
Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia civilă atacată, raportat la criticile formulate şi la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. În mod corect, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă în speţă, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 şi de calitatea acesteia, de ascendent al persoanei cu privire la care se pretinde că ar fi suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în regimul trecut.
Potrivit textului de lege sus-menţionat, „(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (…)" formele de reparaţie prevăzute de legea în discuţie, printre care şi despăgubiri pentru daunele morale suferite prin condamnare/măsura administrativă cu caracter politic.
Totodată, raportat la interesul reclamantului de a obţine constatarea caracterului politic al măsurii administrative, strâns legat de obţinerea formelor de reparaţie prevăzute în art. 5 alin. (1) lit. a) - c), inclusiv sub forma daunelor morale, aceleaşi persoane legitimează calitate procesuală activă şi în ceea ce priveşte prima dintre cererile enunţate.
Cum reclamanta nu face parte din categoria persoanelor enumerate în art. 5, fiind ascendenta lui S.I., printr-o corectă interpretare a dispoziţiilor legale arătate, aceasta a fost exclusă de la beneficiul Legii nr. 221/2009.
Cât priveşte faptul că reclamanta ar fi unica moştenitoare a fiului său, acest aspect nu prezintă nicio relevanţă în cauză, deoarece Legea nr. 221/2009 conferă dreptul de a obţine recunoaşterea caracterului politic al condamnărilor/măsurilor administrative cu caracter politic şi daune morale persoanelor care au fost suferit condamnarea sau au fost supuse măsurii administrative, precum şi, în caz de deces al acestora, soţului supravieţuitor şi descendenţilor până la gradul al doilea inclusiv, iar nu altor persoane, chiar dacă acestea din urmă sunt moştenitorii persoanei în cauză, în sensul C. civ.
În consecinţă, în mod corect, Curtea a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
2. Referitor la rolul daunelor morale, din perspectiva atenuării suferinţelor produse persoanei în cauză, cu titlu de principiu, acesta este expus în mod corect, de către recurentă, dar susţinerile nu au relevanţă în soluţionarea recursului, atât timp cât Legea nr. 221/2009 nu recunoaşte reclamantei, în calitate de ascendentă a persoanei despre care se pretinde că ar fi suferit măsura administrativă, dreptul de a obţine constatarea caracterului politic al măsurii la care a fost supus fiul său şi, corespunzător, nici dreptul de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.S. împotriva Deciziei nr. 12 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 8247/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8239/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
