ICCJ. Decizia nr. 8344/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8344/2011
Dosar nr.1459/91/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia civilă, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de defunctul său soţ, C.S., ca urmare a luării faţă de acesta a măsurii administrative cu caracter politic de stabilire a domiciliului obligatoriu în comuna Dilga Nouă, jud. Călăraşi, în perioada 18 iunie 1951 - 1 aprilie 1956.
Prin Sentinţa nr. 487 din 24 iunie 2010, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să plătească reclamantei C.V. suma de 25.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, în calitate de moştenitoare a defunctului C.S., decedat la data de 18 martie 1996.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta C.V., cât şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a dispus suspendarea judecării cererilor de apel formulate în cauză, conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere publicarea Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, text de lege care reprezintă tocmai temeiul legal pentru acordarea daunelor morale solicitate de către reclamantă.
Astfel, întrucât dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt suspendate pe o perioadă de 45 de zile, după care îşi încetează efectele, s-a apreciat că reclamanta nu mai are temei legal pentru acordarea daunelor morale, deşi la data introducerii acţiunii acest temei exista.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 147 din Constituţie, norma de drept declarată neconstituţională îşi încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial şi, având în vedere că termenul de 45 de zile a expirat, se impune judecarea cauzei.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, urmând a se proceda la judecarea pe fond a apelului.
Examinând încheierea recurată, în limita criticilor formulate, ce fac posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată că recursul fondat pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, reclamanta C.V. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au declarat apel împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, pârâtul solicitând prin cererea de apel, în mod expres, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 7 decembrie 2010, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă, părţile au lipsit.
În aceste circumstanţe de fapt, necontestate în cauză, rezultă cu evidenţă că nu erau îndeplinite condiţiile pentru suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „instanţa va suspenda judecata: 1) „ când amândouă părţile o cer", aceasta fiind de altfel şi singura dispoziţie de drept intern care ar fi putut justifica, dacă s-ar fi respectat condiţiile cerute în mod expres, suspendarea judecăţii în apel.
În condiţiile prescrise de textul de lege sus-menţionat, măsura suspendării nu se putea dispune decât la cererea expresă şi neechivocă a părţilor, orice alte împrejurări exterioare semnificaţiei normei legale procedurale fiind irelevante.
Reţinerea strict formală a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca temei juridic pentru măsura suspendării judecăţii nu poate fi acceptată, întrucât, pe de o parte, instanţa de apel nu a prezentat şi propriul raţionament menit să justifice măsura dispusă iar, pe de altă parte, însăşi norma convenţională invită la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecăţii.
S-a avut în vedere şi faptul că pronunţarea unei decizii de neconstituţionalitate reprezintă un eveniment cu un regim juridic foarte bine configurat de legislaţia naţională, pe care instanţa de judecată este chemată să-l analizeze în cadrul dezbaterilor ce vor avea loc în legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea împotriva încheierii din 7 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă în dosarul nr. 1459/91/2010, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Rodica Susanu Elena Floarea Creţu Dragu
MAGISTRAT ASISTENT
Mihaela Lorena Mitroi
Red./Tehnored. M.L.M. – 4 ex
14 decembrie 2011
Judecători apel: Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă
Irina Alexandra Boldea
Luminiţa Cristea
Judecător primă instanţă: Tribunalul Vrancea – Secţia civilă
Viorica Vasilica Neacşu
| ← ICCJ. Decizia nr. 8355/2011. Civil. Adopţie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8345/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
