ICCJ. Decizia nr. 8355/2011. Civil. Adopţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8355/2011
Dosar nr.36752/3/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 36752/3/2006, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că aspectele invocate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu obiectul cauzei - nulitatea adopţiei.
Din cuprinsul acestei încheieri rezultă că, în mod repetat, mandatarului recurentului i s-a pus în vedere să păstreze solemnitatea şedinţei de judecată şi să-şi expună punctul de vedere numai atunci când instanţa îi acordă cuvântul. De asemenea, acestuia i s-a atras atenţia să-şi cenzureze atitudinea şi modul de adresare, atât faţă de partea adversă, cât şi faţă de completul de judecată.
Împotriva încheierii de şedinţă sus-menţionate a formulat cerere de recurs la data de 22 ianuarie 2011, reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M., prin care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., apreciind că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când i-a respins cererile formulate ca inadmisibile, cereri nesusţinute oral în şedinţă publică.
Din expunerea de motive a cererii de recurs, rezultă că recurentul-reclamant reclamă modalitatea în care judecătorii au fost sau sunt numiţi în funcţie, respectiv, pe bază de interviu, modalitatea de evaluare a acestora, alături de alte solicitări care în mod evident nu au legătură cu cadrul procesual de faţă.
Analizând cererea de recurs din perspectiva lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente, şi având în vedere şi apărările pertinente formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-intervenientă H.D.M., Înalta Curte o va respinge, întrucât cererea de recurs a fost expediată prin poştă, plicul anexat cererii de recurs evidenţiind respectarea termenului 48 de ore prescris de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Criticile referitoare la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute, întrucât instanţa anterioară a pronunţat încheierea atacată cu respectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din această lege, constatând că aspectele contestate din perspectiva constituţionalităţii nu au legătură cu pricina de faţă.
Toate celelalte susţineri ale recurentului-reclamant nu vor fi analizate, întrucât exced cadrului procesual de învestire, constituind, în circumstanţele cauzei de faţă, încă o dovadă pregnantă a modului abuziv de exercitare a drepturilor procedurale.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Pe temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recurentul-reclamant fiind considerat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON către intimata-intervenientă H.D.M., cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a avut în vedere la cuantificarea cheltuielilor de judecată şi criteriul complexităţii cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata - intervenientă H.D.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.N.G. împotriva Încheierii din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 36752/3/2006, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Obligă pe recurentul - reclamant E.N.G. la plata sumei de 1.000 RON către intimata-intervenientă H.D.M., reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 8361/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8344/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
