ICCJ. Decizia nr. 8438/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8438/2011
Dosar nr.602/117/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul G.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar general, obligarea acestuia la emiterea unei oferte de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului-teren în suprafaţă de 0,3827 ha, înscris în CF Cluj, precum şi la emiterea dispoziţiei de restituire prin echivalent.
Prin Sentinţa civilă nr. 752 din 21 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamant şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul teren "grădină la Breaza", în suprafaţă de 3827 mp, înscris în C.F. Cluj, despăgubiri ce se vor stabili şi plăti conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
A fost obligat pârâtul să înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a respins petitul de obligare la emiterea unei oferte de restituire în echivalent.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că restituirea în natură, respectiv în echivalent, nefiind posibilă, reclamantul este îndreptăţit, potrivit dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, la acordarea de despăgubiri, acţiunea acestuia fiind întemeiată doar în parte, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziţii prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 3827 mp., "Grădină la Breaza" înscris în CF Cluj, despăgubiri ce se vor stabili şi plăti conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Întrucât, potrivit dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor îi revine sarcina de a stabili cuantumul despăgubirilor la care este îndreptăţit reclamantul, a fost obligat pârâtul să înainteze dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faţă de lipsa terenurilor care să poată fi oferite în compensare, tribunalul a respins petitul de obligare a pârâtului la emiterea unei oferte de restituire în echivalent.
Prin Decizia nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar împotriva hotărârii primei instanţe şi a fost schimbată sentinţa pronunţată la fond, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul a notificat Primăria municipiului Cluj-Napoca, în data de 14 februarie 2002, solicitând măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul teren care a aparţinut autorilor săi, identificat cu nr. top x în CF Cluj.
Curtea de apel a constatat, însă, ca fiind certă împrejurarea că dosarul întocmit în baza acestei notificări, identificat cu nr. 3154/2002, a fost transmis, din oficiu, spre competentă soluţionare, comisiei locale de fond funciar, apreciindu-se că se verifică ipoteza art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul era situat în extravilanul localităţii, în momentul preluării abuzive şi acela al notificării.
Totodată, cererea reclamantului de repunere în drepturi a fost soluţionată de către Comisia municipală de fond funciar Cluj-Napoca, printr-o hotărâre pronunţată în data de 18 februarie 2009, care îi recunoaşte dreptul la reconstituirea proprietăţii, însă pe un amplasament diferit de acela al vechii proprietăţi, cu motivarea că pentru imobilul preluat abuziv au fost emise titluri de proprietate în favoarea unor terţi, necontestate.
De altfel, ulterior acestui moment, reclamantul se adresează exclusiv comisiei de fond funciar în procedura de acordare a unui alt teren în echivalent.
Instanţa de apel a concluzionat că terenul care face obiectul dreptului litigios nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, obţinerea măsurilor reparatorii în echivalent fiind posibilă numai în cadrul procedurii specifice Legii fondului funciar, în temeiul căreia a fost emisă, de altfel, o hotărâre de soluţionare a cererii de restituire în natură.
Prin urmare, în mod greşit Tribunalul a apreciat că este întemeiată acţiunea reclamantului, soluţionând-o favorabil, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 unei situaţii de fapt în realitate exclusă de sub incidenţa acestei legi speciale reparatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a depus mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, singurul demers fiind notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că, în condiţiile în care terenul nu mai poate fi restituit în natură, aspect dovedit cu ocazia administrării probelor în faţa instanţei de fond, şi nu există terenuri echivalente din punct de vedere valoric, singura măsură reparatorie de care poate beneficia reclamantul este acordarea de despăgubiri băneşti.
În fine, recurentul mai arată că promovarea unei noi acţiuni având acelaşi obiect, dar întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, ar avea aceeaşi finalitate, raportat la starea de fapt.
Analizând recursul prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată în 14 februarie 2002 de către Biroul executorului judecătoresc C.M., reclamantul G.B., în calitate de moştenitor legal al coproprietarilor G.I., G.B.W. şi H.I., născută G., a solicitat Primăriei municipiului Cluj-Napoca restituirea terenului situat în Cluj-Napoca, locul denumit "Breaza", identificat cu nr. top x în CF Cluj, în limitele cotei de 2/3 părţi, ceea ce înseamnă 7655 mp. teren, din suprafaţa totală de 11483 mp.
Notificarea reclamantului, împreună cu dovezile anexate, a fost transmisă, în vederea soluţionării, Comisiei municipale Cluj-Napoca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Prin adresa din 19 februarie 2009, Serviciul administrare fond funciar şi registru agricol Cluj a comunicat reclamantului faptul că notificarea a fost analizată în şedinţa de fond funciar din data de 18 februarie 2009, Comisia municipală Cluj-Napoca hotărând ca restituirea dreptului de proprietate să se facă pe alt amplasament, aflat la dispoziţia comisiei locale de fond funciar, teren identificat cu nr. top z, întrucât asupra terenului solicitat au fost emise opt titluri de proprietate în favoarea altor persoane, reconstituirea pe vechiul amplasament nefiind astfel posibilă.
Prin răspunsul formulat la data de 09 martie 2009, adresat Serviciului administrare fond funciar şi registru agricol, reclamantul a acceptat măsuri reparatorii în echivalent pentru livada din Breaza, în suprafaţă de 3827 mp., nr. top x, CF Cluj, solicitând însă un teren echivalent valoric, criteriu pe care terenul oferit în schimb de comisie, parcela cu nr. top z, nu îl realizează.
Prin adresa din 11 ianuarie 2010, emisă de Serviciul de administrare fond funciar şi registru agricol Cluj-Napoca, se precizează că dosarul reclamantului nu a fost soluţionat în condiţiile Legii nr. 10/2001, ci în baza legilor fondului funciar.
Aceeaşi precizare a fost făcută şi prin adresa din 15 aprilie 2010 trimisă primei instanţe, în sensul că Dosarul intern nr. 3154, depus de reclamant la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost soluţionat de către Comisia de fond funciar, în data de 18 februarie 2009, iar hotărârea acestei comisii a fost comunicată reclamantului prin adresa din 19 februarie 2009, hotărâre ce nu a fost contestată.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţii la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de situaţia de fapt astfel stabilită, curtea de apel a constatat că terenul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, ci sub incidenţa legii fondului funciar, făcând în acest sens, aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Aşadar, cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, soluţia pronunţată în cauză de instanţa de apel este legală, urmând a fi menţinută. Recurentul are la dispoziţie legea specială în materie şi anume Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, fiind obligat să urmeze procedura specială a acestei legi.
De altfel, urmează a se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere aceste considerente, raportat la dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva Deciziei nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva Deciziei nr. 356/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 8440/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8437/2011. Civil → |
|---|
