ICCJ. Decizia nr. 9/2011. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9/2011
Dosar nr. 38339/3/2008
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acţiunea formulată de reclamantul P.I. in contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6, prin care s-a solicitat să se interzică pârâtei fabricarea, comercializarea, reproducerea şi folosirea spre vânzare a desenelor industriale pentru care s-a eliberat reclamantului certificatul de înregistrare nr. 016197 din 21 iunie 2006, precum şi obligarea pârâtei la repararea prejudiciului patrimonial şi la plata daunelor morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 62 A din 23 februarie 2010, a anulat ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamant pentru motivele ce urmează.
Prin rezoluţia de înregistrare a căii de atac, s-a stabilit în sarcina apelantului-reclamant, obligaţia de achitare a unei taxe de timbru în cuantum provizoriu de 4 lei, până la depunerea motivelor apelului, respectiv a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Această obligaţie iniţială de timbrare a fost îndeplinită de către apelant, pentru ca, ulterior stabilirii prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2009 ii cuantumului final de 2.593,2 lei al taxei judiciare de timbru, corespunzător valorii pretenţiilor contestate şi potrivit grilei din art. 2 al Legii nr. 146/1997, cu aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1), apelantul să nu se conformeze, achitând selectiv doar valoarea nou stabilită a timbrului judiciar de 5 lei.
Împotriva acestei dispoziţii, apelantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca tardivă prin încheierea de şedinţă din data de 15 decembrie 2009. Apelantul a fost citat în continuare cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac, conform dovezii aflate la fila 46 dosar apel, fără ca acesta să îşi îndeplinească obligaţia legală ce îi revenea în acest sens.
In cauză, apelantul-reclamant a învestit instanţa de fond cu o cerere în contrafacere desen industrial şi reparare prejudiciu, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificări ulterioare, în calea de atac devenind aplicabile dispoziţiile speciale cuprinse în art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.
Întrucât apelantul-reclamant nu s-a conformat decât în parte, dispoziţiei instanţei de apel, de a achita taxa de timbru, deşi citarea a fost efectuată cu această menţiune, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea a anulat apelul ca insuficient timbrat, în conformitate cu art. 296 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In motivarea recursului se arată că taxa judiciară de timbru a fost stabilită ilegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru reglementează la art. 18 determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru precum şi procedura de urmat în situaţia în care partea obligată apreciază nelegalitatea modului de stabilire a acestora.
Astfel, la alin. (2) se artă că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare ce se soluţionează, conform alin. (3), printr-o încheiere irevocabilă.
Rezultă astfel că modalitatea de calcul şi, implicit, cuantumul taxelor judiciare de timbru datorate Statului nu mai poate fi repus în discuţie prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, cât timp în cauză s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă sub acest aspect [conform art. 254 alin. (2) C. proc. civ., încheierea este o hotărâre dată de instanţă].
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Dat fiind poziţia de parte câştigătoare în proces a intimatei-pârâte, Înalta Curte va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată apreciate ca utile şi necesare faţă de gradul redus de complexitate al problemei de drept supusă dezbaterii, şi a absenţei întâmpinării, obligatorii a fi depusă faţă de dispoziţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei civile nr. 62/A din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă recurentul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 852/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 844/2011. Civil → |
|---|
