ICCJ. Decizia nr. 8582/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8582/2011
Dosar nr.33213/3/2009
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 406 din 23 martie2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia D.A., în contradictoriu cu pârâta SC S.G. SRL, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.180,43 RON, reprezentând remuneraţii restante+TVA, la care se adaugă suma de 11.687,17 RON penalităţi de întârziere, a fost obligată pârâta să predea reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic în trimestrele II - IV 2007, 2008 şi trimestrele I, II 2009, cu menţionarea pentru fiecare operă muzicală utilizată, a denumirii autorului/autorilor, numărului de difuzări zilnice şi a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale, pentru operele difuzate pe postul R.I. şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.824 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Prin Decizia nr. 51 A din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 3.100 RON cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Deşi pârâta a fost citată cu menţiunea timbrării apelului cu taxa de timbru în sumă de 19,5 RON, respectiv 0,25 RON timbru judiciar, aceasta nu a făcut dovada plăţii pentru termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC S.G. SRL.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă susţine că nu a achitat taxa judiciară de timbru deoarece nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată din 15 februarie 2011, citaţia fiind luată de o salariată a societăţii şi neprezentată conducerii din motive independente de voinţa societăţii.
Recurenta reiterează motivul de apel referitor la nelegala citare în faţa primei instanţe. De asemenea, susţine că a achitat sumele datorate reclamantei şi i-a predat acesteia raportul cuprinzând lista cu operele muzicale difuzate pe postul R.I.
Examinând Decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, pârâta SC S.G. SRL a fost citată pentru termenul de judecată din 15 februarie 2011 la sediul indicat în declaraţia de apel. Procedura de citare s-a îndeplinit prin afişare, în condiţiile art. 92 alin. (4) şi art. 921 C. proc. civ., constatându-se lipsa oricărei persoane la sediul indicat. Ca atare, Înalta Curte constată că citarea persoanei juridice apelante şi înştiinţarea acesteia în legătură cu taxa de timbru datorată au fost îndeplinite cu respectarea dispoziţiilor procedurale, neputând fi reţinut, ca motiv de nulitate a procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare faptul că, ulterior îndeplinirii procedurii, o angajată a societăţii a preluat citaţia şi nu a predat-o conducerii.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, soluţia de anulare a apelului ca netimbrat fiind corectă.
În raport de limitele judecăţii în recurs, precum şi faţă de soluţia de respingere a recursului şi de menţinere a soluţiei instanţei de apel, prin care apelul a fost anulat ca netimbrat, Înalta Curte nu poate examina legalitatea procedurii de citare în prima instanţă (aspect ce a format obiectul criticii în apel) şi cu atât mai puţin aspectele de fond referitoare la îndeplinirea obligaţiilor către reclamantă. Aceste aspecte s-ar fi impus a fi analizate eventual de instanţa de trimitere, în măsura în care recursul ar fi fost admis şi s-ar fi casat Decizia cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.G. SRL împotriva Deciziei nr. 51 A din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8586/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8580/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
