ICCJ. Decizia nr. 8662/2011. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8662/2011
Dosar nr.1622/1/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1369 din 5 decembrie 2007 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului C.I. în contradictoriu cu pârâtul Ş.A., obligând reclamantul la plata către pârât a sumei de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 38 A din 12 martie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea. A constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat „chitanţă" din data de 12 iulie 2006. Împotriva acestei decizii pârâtul Ş.A. a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 1786 din 16 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nulitatea recursului, reţinând că:
Pârâtul Ş.A. s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa a reţinut greşit şi nelegal faptul că martora C. ar fi arătat amănunţit contextul în care a fost întocmit înscrisul contestat. Martora C. este un martor indirect, care nu a furnizat informaţii dintr-o sursă originară, ci dintr-o sursă mediată de apelant. Martora se află în raport de subordonare cu apelantul. Declaraţia martorei se află în contradicţie cu celelalte probe existente în dosar.
Judecătorii apelului nu au examinat efectiv probele supuse aprecierii şi au motivat sumar Decizia. Probele administrate, declaraţia martorei, interogatoriul au făcut dovada nesincerităţii apelantului.
Înalta Curte a mai reţinut că în condiţiile art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dezvoltarea criticilor formulate de recurent nu a făcut posibilă încadrarea în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în realitate recurentul punând în discuţie netemeinicia hotărârii date în apel, din cauza interpretării eronate a probelor administrate.
Împotriva acestei decizii pârâtul Ş.A. a formulat contestaţie în anulare, invocând generic dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei se arată că instanţa de recurs nu a analizat motivele de casare invocate.
Motivele de recurs au cuprins şi alte critici decât cele avute în vedere cu ocazia soluţionării recursului şi anume: ignorarea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor penale pronunţate între părţi; că motivarea hotărârii recurate în sensul că instanţa penală nu a analizat faptele în raport de art. 956 C. civ. este greşit; că s-a invocat nelegala admitere a acţiunii în constatarea nulităţii absolute pe motivul vicierii consimţământului, deşi vicierea consimţământului atrage nulitatea relativă, iar acţiunea nu a avut un petit prin care să se solicite constatarea nulităţii relative.
S-a mai invocat nelegala înlăturare a prezumţiilor conţinute în art. 967 C. civ. şi nelegala aplicare a prevederilor art. 956 C. civ. de către instanţa de apel. Acest motiv de recurs se raporta la situaţia de fapt dovedită în dosar, reţinută eronat de instanţa de apel şi la acest aspect se referea motivarea recursului cu privire la interpretarea greşită a probelor existente în dosar.
Soluţionarea recursului nu a ţinut seama de faptul că recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., acesta fiind rezultatul unei evidente greşeli materiale, constând în confundarea unor elemente şi date materiale importante din dosar, greşeală cu caracter procedural, în legătură cu aspectele de ordin formal a judecării cauzei, de asemenea gravitate încât a avut consecinţă omiterea cercetării unor motive de nelegalitate şi pronunţarea unei soluţii greşite.
S-a mai arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept procesual civil, că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului, potrivit art. 261 alin. (1), pct. 5 teza a II-a C. proc. civ. şi s-a conchis că prin constatarea nulităţii recursului fără a fi analizate criticile formulate s-au încălcat prevederile art. 6 parag. 1, art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare şi concluziile scrise intimatul-reclamant a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii pentru cele ce succed:
Potrivit art. 319 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă „în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată la data de 16 martie 2010, iar contestatorul a formulat calea de atac la data de 22 februarie 2011, rezultă că excepţia tardivităţii nu poate fi primită şi va fi respinsă ca atare.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Astfel, Decizia pronunţată în recurs este criticată din perspectiva art. 318 C. proc. civ.
Pe calea contestaţiei în anulare se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 - contestaţia în anulare propriu-zisă şi de art. 318 C. proc. civ., respectiv contestaţia în anulare specială.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., pe care contestatorul le-a invocat, reglementează contestaţia în anulare specială (greşeală materială şi omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).
În ce priveşte motivul contestaţiei în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., invocat în speţă, se constată următoarele:
Potrivit art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare acest text de lege reglementează situaţia când instanţa de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greşeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.
Or, în speţă, prin Decizia contestată recursul a fost constatat nul, astfel că cererea de contestaţie în anulare specială întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva unei astfel de hotărâri apare ca inadmisibilă.
De aceea contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.A. împotriva Deciziei nr. 1786 din 16 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prin care s-a constatat nul recursul, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii invocată de pârât.
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de acelaşi pârât.
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.A. împotriva Deciziei nr. 1786 din 16 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8671/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8661/2011. Civil → |
|---|
