ICCJ. Decizia nr. 899/2011. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 899/2011
Dosar nr. 3873/120/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 714 din 07 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat legal prin Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică şi în Instanţă împotriva sentinţei civile nr. 88 din 13 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantului şi a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A.E. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constatând că recursul declarat de reclamantul A.E. este nefondat, iar recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale este fondat pentru următoarele considerente
Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 90/1997 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, „Drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă şi se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripţie".
La art. III din aceeaşi lege, se prevede că „prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008, Documentele necesare stabilirii dreptului de pensie se pot depune de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Faţă de aceste dispoziţii legale şi de cele prevăzute la art. 15 alin. (2) din Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că legea stabileşte un termen legal de prescripţie de 3 ani anterior intrării sale în vigoare, în care aceste drepturi se acordă şi se plătesc, deci începând cu 01 ianuarie 2005 şi nu începând cu 01 ianuarie 2008, aşa cum corect s-a stabilit prin Decizia nr. 964491/2009.
Împotriva deciziei respective, la data de 11 mai 2010, a declarat recurs reclamantul A.E., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând casarea în totalitate a deciziei recurate şi obligarea pârâtei de a-i restitui în totalitate sumele neîncasate la vechimea în muncă de 37 de ani din 1996 când a ieşit la pensie şi până în prezent.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 18 alin. (1), art. 50 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 52 şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând recursul declarat de reclamantul A.E., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia atacată a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul A.E. împotriva deciziei civile nr. 714 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, dispunându-se respingerea acestuia ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., se va reţine faptul că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Aplicând aceste dispoziţii procedurale la cauza de faţă, se constată faptul că reclamantul A.E. s-a adresat instanţei, formulând o cerere de recurs întemeiată pe prevederile dispoziţiilor art. 18 alin. (1), art. 50 alin. (1) din legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 52 şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi îndreptată împotriva unei decizii irevocabile, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă de recurs.
În consecinţă, recursul declarat de reclamant împotriva unei decizii irevocabile nu poate fi primit, calea de atac respectivă fiind inadmisibilă.
Faţă de cele arătate se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.E. împotriva deciziei civile nr. 714 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 897/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
