ICCJ. Decizia nr. 980/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 980/2011
Dosar nr. 2393/120/2008
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civil nr. 366 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa s-a admis cererea formulată de reclamanţii F.R.A., R.S.R.M., B.C.A. şi W.A.M. şi s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri băneşti pentru terenul de 5425 mp. situat în intravilanul comunei Crevedia, sat, Dârza şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 60 din 11 februarie 2008 emisă de Primăria comunei Crevedia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 fiind expropriat de la autorul reclamanţilor fiind trecut în proprietatea statului pentru ca ulterior să se dispună edificarea unui teren de sport.
De asemenea, un motiv în plus pentru ca acest teren să fie restituit în echivalent potrivit Legii nr. 10/2001 a fost şi acela referitor la faptul că terenurile expropriate au fost de categorie intravilan şi au constituit conacul moşiei regale Dârza – Creţuleşti astfel cum a fost identificat la nivelul anului 1936.
S-a mai reţinut că aceleaşi concluzii au reieşit şi din raportul de expertiză întocmit, acesta concluzionând că terenul solicitat este de categorie intravilan, se află în circuitul civic al localităţii şi că este înscris în planul cadastral al terenului de fotbal ce are suprafaţa de 7358 mp în timp ce terenul solicitat este de 5425 mp, care se află tot în cuprinsul fostului conac.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii F.R.A., B.C.A., R.S.R.M. şi W.A.M. iar prin Decizia civilă nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti s-a admis apelul reclamanţilor, s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 5425 mp situat în intravilanul comunei Crevedia Sat Dârza, tarlaua 23, parcela Cs 903 şi parte din parcela P 902 aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în apel de B.L..
Pentru a formula această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
În acest context, instanţa de apel a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 1, ale art. 7 din Legea nr. 10/2001 ce consacră principiul restituirii în natură, sens în care s-a dispus restituirea în natură a terenului de 5425 mp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria comunei Crevedia solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine astfel că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere formulat de reclamanţi privind rectificarea erorii strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 166 din 16 februarie 2009 în sensul înscrierii corecte a dispoziţiei anulate, respectiv nr. 61 din 11 februarie 2008.
Un alt motiv de recurs vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi a dispus nelegal obligarea recurentei la restituirea în natură a suprafeţei de 5425 mp, în condiţiile în care terenul din litigiu face parte din domeniul public al localităţii Crevedia şi că nu poate face astfel obiectul unei asemenea restituiri.
În aceeaşi idee se arată că actul ce confirmă existenţa terenului în domeniul public este anterior formulării notificării de către petiţionari, motiv pentru care hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal şi este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În drept recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul din litigiu este liber, fiind nu numai posibilă dar şi reală restituirea lui în natură, cu atât mai mult cu cât la data notificării, terenul nu era amenajat ca teren de sport (filele 141 – 142 dosarul instanţei de fond).
Principiul înscris în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuia să guverneze restituirile în natură a terenurilor libere, aflate în situaţia alin. (2) şi (3) ale art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1072001 regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură.
Finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptăţiţi şi potrivit principiului constituţional al protejării şi garantării dreptului de proprietate.
Legile nr. 213/1998 şi nr. 10/2001 au domenii distincte de reglementare, prima vizând proprietatea publică şi regimul juridic al acestora cea de a doua, regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face parte sau nu din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă anterior intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de Legea nr. 213/1998.
Excepţiile de la măsura restituirii sunt de asemenea strict reglementate de Legea nr. 10/2001, nici unul dintre cazurile de excepţie nevizând apartenenţa bunului la domeniul public.
Ca atare, din perspectiva celor expuse şi a faptului că terenul aşa cum a concluzionat expertiza este liber, nefiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum nici unul din motivele invocate de recurentă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Crevedia, prin primar împotriva deciziei nr. 71 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5053/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 927/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
