ICCJ. Decizia nr. 947/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 947/2011
Dosar nr. 3155/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia civilă sub nr. 2499/90/2007 la data de 13 iunie 2007, reclamanţii P.C.M., D.L. şi P.I.I. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu M.R.V., anularea în parte a dispoziţiilor nr. 3.949 şi 3.950 din 11 aprilie 2007, ambele emise de p.M.R.V. şi obligarea pârâtului la emiterea unor noi dispoziţii prin care să se restituie în natură suprafeţele de teren rămase libere şi neocupate de construcţii aferente imobilelor menţionate în notificare, conform expertizei ce se va întocmi în cauză, precum şi acordarea de despăgubiri pentru suprafeţele din aceste terenuri ocupate efectiv de construcţii.
În motivarea contestaţiei, au arătat că, în calitate de moştenitori ai autorului P.C.I., au solicitat restituirea în natură, pe cât este posibil şi sub forma de despăgubiri pentru ceea ce nu se mai poate restitui în natură, pentru toate imobilele preluate abuziv din proprietatea tatălui acestora, sens în care, în baza Legii nr. 10/2001 modificată, au notificat pe pârât cu notificarea nr. 489/2001, printre imobilele solicitate figurând şi cel de 550 mp din Rm. Vâlcea, precum şi cel de 650 mp din Rm. Vâlcea, şi, cum P.M.R.V. nu a răspuns notificării, petenţii au depus apoi şi alte cereri în vederea soluţionării acesteia.
Au susţinut că pentru preluarea abuzivă a imobilelor respective, au deţinut doar adresele menţionate în notificare, nu şi decretele de expropriere de care se susţine în preambulul dispoziţiilor că aceştia nu le-ar fi depus, şi că, ulterior, deplasându-se şi la faţa locului, au înţeles că de fapt aceste suprafeţe sunt şi acum în parte libere, depunând astfel cererea nr. 37.771 din 29 ianuarie 2005, prin care au solicitat restituirea în natură a porţiunilor rămase libere, alături de despăgubirile în bani, pentru restul imobilelor pentru care nu se putea lua măsura restituirii în natură.
În concret, au pretins că din imobilul de 550 mp, teren din str. Mihai Bravu, cumpărat de autorul lor cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 244/1955, a mai rămas liberă o porţiune de aproximativ 200 mp, în spatele blocului de locuinţe de pe str. Pătraşcu Vodă, teren care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze şi este nefolosit pentru că are o pantă foarte înclinată de la stradă până la bloc, în acest spaţiu fiind montat doar un bătător de covoare de către locatarii din bloc.
Din imobilul de 650 mp, teren din str. Grigore Procopiu, a mai rămas neocupată o suprafaţă de aproximativ 600 mp, în spatele blocului de pe str. Gigore Procopiu, teren viran, liber, fără nici un element de urbanism, care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze, în dreptul proprietăţii lui C.V. existând o cale de acces, cu toate că aceasta mai are un acces pe partea opusă, care duce în spatele blocului pentru ridicarea gunoiului.
Prin întâmpinarea din 29 august 2007, pârâtul a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, întrucât prin cele două dispoziţii ale Primarului s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor, conform art. 10.3 din HG nr. 250/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv, prin dispoziţia nr. 3.949 din 11 aprilie 2007 s-au propus despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 550 mp şi construcţie, situat în str. Mihai Bravu, deoarece nu s-a putut restitui acest teren, fiind ocupat de un bloc cu amenajările aferente din str. Pătraşcu Vodă, terenul având o parte foarte înclinată şi fiind ocupat de un bătător de covoare.
De asemenea, aceeaşi situaţie este şi în ceea ce priveşte dispoziţia nr. 3.950 11 aprilie 2007, în care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul de 650 mp din str. Grigore Procopiu, ocupat de blocul de locuinţe, cu amenajările aferente: alei pietonale, spaţii verzi, loc de joacă pentru copii, parcare.
În dovedirea contestaţiei petenţii au administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza tehnică-judiciară, la rândul său, pârâtul prezentând o serie de înscrisuri în susţinerea poziţiei procesuale avute în dosar.
Astfel, petenţii au depus la înscrisurile reprezentate de dispoziţiile nr. 3.949 şi nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, dovada comunicării dispoziţiilor atacate, notificarea adresată iniţial Prefecturii Judeţului Vâlcea cu privire la imobilele în litigiu, cererea prin care petiţionarii solicită restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de despăgubiri pentru mai multe terenuri între care şi cele care fac obiectul prezentului proces, cererea din 29 noiembrie 2005 privind restituirea în natură şi acordarea de măsuri compensatorii cu privire la terenurile din Rm. Vâlcea, str. Mihai Bravu şi str. Procopiu, certificat de deces seria din 14 iulie 2004 eliberat de P.M.R.V. privind pe contestatoarea P.M., adresa din 12 mai 1987 a fostei Î.J.G.C.L.V. către P.C.I., ca răspuns la scrisoarea acestuia din 6 aprilie 1987 privind exproprierea conform Decretului nr. 18/1987 a terenului din str. Procopiu, copia legalizată de notariatul de Stat Judeţean Vâlcea, la data de 26 martie 1975, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 15 iunie 1955, transcris de Grefa Tribunalului Vâlcea, încheiat între vânzătoarea M.S.N. şi cumpărătorii P.C.I. şi P.M. cu privire la un teren cu casă de locuit, de circa 510 mp, situat în Rm. Vâlcea, str. Mihai Bravu.
Contestatorii au mai depus la dosar schiţa de plan din anul 1975 pentru imobilul din str. Mihai Bravu (şi str. Gabriel Stoianovici), planul cadastral pentru terenul din str. Grigore Procopiu, au prezentat şi alte înscrisuri, între care o notificare către pârât, emisă la 15 ianuarie 2008, în sensul de a nu se aduce modificări terenului din str. Grigore Procopiu, precum şi un set de fotografii privind lucrările pretins începute spre realizare la terenul menţionat.
La rândul său, pârâtul a depus înscrisurile constând în adrese ale comisiei de analiză pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul P.R.V., înregistrate la 10 octombrie 2007, ca fiind remise către SC A. SA, SC C.D., respectiv SC C.G. SA, în sensul de a figura pe planul de situaţie anexat toate trasele utilităţilor, respectiv apă şi canal, reţele de electricitate şi de alimentare cu energie termică, dacă acestea există, fiecare fiind însoţită şi de planul de situaţie la care se face referire.
După introducerea acţiunii, petenta P.C.I. a decedat la data de 14 iulie 2007, conform actului de deces de la dosar fond, procesul fiind continuat de către ceilalţi contestatori, în nume personal şi în calitate de moştenitori ai săi, conform precizărilor făcute în şedinţă publică (dosar fond).
Prin sentinţa civilă nr. 191 din 6 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, s-a admis în parte contestaţia reclamanţilor formulată împotriva dispoziţiei nr. 3.949 din 11 aprilie 2007, care a fost parţial anulată, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie privind restituirea în natură a suprafeţei de 178 mp teren situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, cu acces la str. Gabriel Stoianovici, identificat în schiţa Anexă, la completarea raportului de expertiză întocmit de expert ing. K.S.; a fost menţinut restul dispoziţiei contestate pentru diferenţa de teren de 372 mp; s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 3.950 din 11 aprilie 2007 cu privire la terenul din Râmnicu Vâlcea, str. Grigore Procopiu, jud. Vâlcea.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că din ansamblul probelor administrate rezultă, în esenţă, că terenurile, a căror restituire în natură se solicită în suprafeţele menţionate, au aparţinut autorului comun P.C.I., fiind expropriate de stat în scopul edificării unor blocuri de locuinţe prin Decretul nr. 116/1983 în str. Mihai Bravu şi Decretul nr. 18/1987 în str. Grigore Procopiu, astfel cum reţine şi pârâtul prin dispoziţiile contestate.
Prin raportul de expertiză tehnică-judiciară ataşat la dosar, întocmit de expert tehnic specialitatea cadastru ing. K.S., urmat de completarea efectuată în urma obiecţiunilor formulate de părţi şi în urma aplicării la faţa locului a înscrisurilor prezentate în cauză, depusă la dosar, se menţionează că fosta proprietate a contestatorilor din str. Grigore Procopiu, colorată cu roşu în Anexa 1, a fost în suprafaţă de 653 mp, stabilind că pe o parte din aceasta se află construit blocul, colorat cu maro în Anexa 1, şi se concluzionează în final că: o suprafaţă de 233 mp, colorată cu albastru în aceeaşi anexă, configurată grafic, poate fi restituită în natură, deoarece nu se află edificate construcţii, este liberă, nu are utilităţi care să afecteze zona, ca şi lucrare publică pe aceasta fiind un spaţiu verde şi o alee de acces, care nu este absolut necesară pentru accesul în bloc, locatarii având şi o altă alee de acces, colorată cu galben în Anexa 1 la raport.
Cât priveşte fosta proprietate din str. Mihai Bravu, teren expropriat prin Decretul nr. 116/1983, expertiza a concluzionat că a avut suprafaţa totală de 594 mp, colorată cu roşu în Anexa 2, că pe o parte din teren se află construit un bloc, care are o scară de acces din str. Mihai Bravu, colorat cu maro în Anexa 2 şi propune, în final, ca terenul de 178 mp colorat cu portocaliu în Anexa 2 din str. Gabriel Stoianovici, să fie restituit în natură, cu menţiunea că este posibil aceasta întrucât pe teren nu se află edificate construcţii, este liber şi nu are utilităţi care să afecteze zona, reţeaua de gaze şi canalizare fiind configurate în Anexa 1 la raport, care nu afectează respectiva suprafaţă.
Expertiza a mai stabilit că din aceeaşi suprafaţă de 594 mp, o porţiune de 48 mp, colorată cu mov în Anexa 2, este ocupată de către vecinul de la Est al proprietăţii contestatorilor, fapt care nu a fost contestat de vreuna dintre părţi.
Instanţa de fonda mai reţinut că, potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, reglementare actualizată, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber iar pentru terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (alin. (1)). În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent (alin. (2)). Se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare (alin. (5)). Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent (alin. (6), teza a II-a).
Conform pct. 10.1. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 ipoteza restituirii în natură a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafeţe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcţii ori nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale. În cazul în care o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectaţiune, restituirea se va limita numai la construcţia existentă şi la terenul liber. Pentru partea de construcţie demolată şi pentru terenul ocupat de noi construcţii ori afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege (compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale sau modalităţile reparatorii combinate).
La pct. 10.3. din Normele metodologice, se statuează că: „În toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism."
Făcând aplicarea normelor legale arătate, faţă de probele produse în dosar, tribunalul a apreciat că pretenţiile formulate de contestatori sunt justificate în parte, respectiv este întemeiată contestaţia introdusă împotriva dispoziţiei nr. 3.949/2007, care a fost admisă, în sensul că s-a anulat în parte, şi anume, cu privire la menţiunile cuprinse la art. 1 şi 2, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie privind restituirea în natură a suprafeţei de 178 mp din terenul preluat abuziv, aşa cum este identificat în schiţa anexă nr. 2 la completarea la expertiză, imobil - teren având accesul în str. Gabriel Stoianovici (partea opusă a str. Mihai Bravu), cu vecinii indicaţi în schiţa anexă parte integrantă din hotărâre, fiind menţinută în rest dispoziţia atacată cu privire la menţiunile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru diferenţa de teren, respectiv pentru suprafaţa de 372 mp (550 mp - 178 mp) care nu este posibil a fi restituită în natură, parcela de 48 mp fiind inclusă în proprietatea unei persoane fizice, indicate în raportul de expertiză.
Referitor la contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 3.950/2007, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată deoarece, aşa cum a rezultat din ansamblul probelor existente în dosar, suprafaţa de 653 mp este afectată în prezent în mod efectiv prin construcţia blocului de locuinţe, iar diferenţa de 233 mp solicitată din aceasta este şi ea destinată spaţiilor verzi şi afectată de o cale de acces la imobil, care nu a fost ignorată nici de expert, chiar dacă se susţine că nu este absolut necesară, în realitate fiind în mod cert realizată pentru uzul public al locatarilor din zona în litigiu, fiind irelevant dacă pentru proprietatea C.V. mai există şi o altă cale de acces la imobil pe partea opusă.
Prima instanţă a constatat că, deşi pârâtul a pretins că la nivelul comisiei din cadrul P.R.V. s-au identificat ambele terenuri şi s-a stabilit că nu pot fi restituite în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, motivat de afectaţiunea unor amenajări de utilitate publică, în fapt nu a dovedit această apărare decât în privinţa imobilului, teren ce face obiectul dispoziţiei nr. 3.950/2007, cel situat în str. Grigore Procopiu, pe care se află o alee de acces asfaltată, destinată uzului public în zona în litigiu, precum şi spaţii verzi, lucrări necesare pentru confortul şi pentru accesul locatarilor în imobilele din apropiere.
Totodată, nu s-a confirmat nici situaţia relevată de pârât cum că terenul de 178 mp ar fi traversat de utilităţi publice, precum: reţele de agent termic, gaze şi canalizare sau de energie electrică, expertul cauzei valorificând actele prezentate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, au declarat apel pârâtul M.R.V., precum şi reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul reclamanţilor a vizat o singură critică, şi anume, aceea că în mod greşit instanţa de fond nu a admis contestaţia şi împotriva dispoziţiei nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, emisă de pârâtă, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 233 mp. teren.
Reclamanţii apelanţi au arătat că motivarea sentinţei instanţei de fond încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi mai ales normele de aplicare ale acesteia, reglementate prin HG nr. 250/2007, în sensul că terenul precizat mai sus nu este afectat de utilităţi publice, alei de acces sau spaţii verzi şi nici de o cale de acces la imobilul proprietatea C., deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că familia C. are acces la proprietatea sa şi prin altă parte, situaţie asemănătoare având şi locatarii blocului (accesul acestora se poate realiza şi pe altă intrare).
Apelul pârâtului P.M.R.V. a criticat sentinţa instanţei de fond pe considerentul că în mod greşit a fost admisă contestaţia şi dispusă restituirea în natură cu privire la terenul în suprafaţă de 178 mp., deoarece acest teren este traversat de o conductă de termoficare, fapt dovedit de planul de situaţie vizat de C.G., precum şi de faptul că acest teren aparţine domeniului public fiind încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 250/2007, în sensul că este interzisă restituirea terenurilor afectate de utilităţi publice şi de dotări tehnico-edilitare subterane.
În şedinţa din 23 mai 2008, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei noi expertize de către acelaşi expert care a efectuat expertiza la instanţa de fond, la cererea părţilor, care să aibă ca obiective precizarea dacă terenul de 233 mp. reprezintă cale de acces către bloc sau către proprietatea particulară a numitului C. şi dacă acesta din urmă mai are o altă posibilitate de acces către locuinţa proprietate personală; să se precizeze în mod expres dacă suprafaţa de teren reprezintă în mod clar una din cele două căi de acces absolut indispensabile la intrarea în blocul respectiv; pentru acelaşi teren să se precizeze dacă este afectat de detalii de sistematizare şi utilităţi publice, iar pentru terenul de 178 mp să se precizeze dacă este afectat de utilităţi publice, respectiv conducte de alimentare cu apă, gaze, energie electrică şi cabluri telefonice, conform Legii nr. 10/2001; dacă face parte din domeniul public şi respectiv în baza cărei hotărâri privind inventarul bunurilor proprietate publică.
În aceeaşi şedinţă a fost admisă şi proba cu înscrisuri de la apelantul-pârât în sensul de a se depune la dosar acte privind inventarul bunurilor proprietate publică pentru cele două terenuri, respectiv de 233 mp şi 178 mp, iar cu privire la terenul de 178 mp să fie depuse acte de la SC D., SC E., SC A.C., telefonie, etc., privind afectarea terenului de utilităţi publice, să se depună la dosar actul prin care s-a dispus afectarea terenului de 233 mp cu utilităţi publice şi amenajarea ca spaţiu verde, respectiv includerea în planurile zonale de urbanism.
A fost respinsă proba cu martori ca inadmisibilă pe teza probatorie solicitată şi care de fapt a reprezentat obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei.
În şedinţa din 12 septembrie 2008, s-a depus un borderou cu acte de către apelantul-pârât, iar instanţa de apel a pus în vedere acestei părţi să depună la dosar act de la D. şi E. privind afectarea terenurilor în litigiu de utilităţi publice şi completarea raportului de expertiză în raport de actele depuse la termenul respectiv de către aceeaşi parte.
De asemenea, s-a făcut adresă la expert să refacă lucrarea cu citarea legală a părţilor, cu obiectivele stabilite în încheierea de şedinţă din 23 mai 2008 şi să aibă în vedere actele depuse la acest termen de judecată.
S-a depus refacerea raportului de expertiză tehnică din dosar, iar în şedinţa din 5 decembrie 2008, apărătorul apelanţilor-contestatori a precizat că are obiecţiuni la raportul de expertiză în sensul că expertul a identificat pe un teren o conductă cu apă, iar pe celălalt o conductă cu energie termică, însă în fapt acestea nu se regăsesc pe teren şi solicită completarea raportului de expertiză cu identificarea fizică a conductelor în cauză, precum şi numirea unui expert-consilier.
Instanţa de apel a admis obiecţiunile formulate de apelanţii-contestatori şi a emis o adresă către expert să completeze lucrarea, urmând să precizeze în mod concret dacă există conducte în subteran şi dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de către acestea.
La dosar s-a depus această completare la raportul de expertiză, precum şi opinia separată a expertului observator S.I., la completarea fiind anexate şi acte din partea SC A. SA.
În şedinţa din data de 20 martie 2009, s-au făcut din nou obiecţiuni la raportul de expertiză din partea apelanţilor-contestatori, în sensul că expertul nu consemnează în lucrare punctul său de vedere cu privire la constatările efectuate, ci punctul de vedere al reprezentanţilor SC A. SA.
La acelaşi termen, instanţa de apel a admis din nou obiecţiunile formulate de apelanţii-contestatori şi a dispus refacerea completării raportului de expertiză, în sensul de a se preciza în mod expres din constatările sale personale şi nu din spusele reprezentanţilor SC A. SA dacă există conducte în subteran şi dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de acestea, urmând a se dispune şi convocarea expertului la completul de judecată, în cameră de consiliu, respectiv în data de 31 martie 2009 la ora 10,00 pentru a i se da lămuriri.
S-a dispus o nouă completare la raportul de expertiză şi de această dată apărătorul apelanţilor-contestatori a formulat obiecţiuni în şedinţa din 29 mai 2009, invocând pe de o parte faptul că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanţă prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2009, în sensul că nu s-a deplasat în teren şi nu a citat părţile. Totodată, s-a solicitat înlocuirea expertului cu un altul, specialist în instalaţii, care să răspundă la obiectivul care se referă la utilităţi.
Instanţa de apel a respins obiecţiunile la raportul de expertiză, constatând că expertul s-a deplasat în teren pentru efectuarea lucrării, a convocat părţile pentru termenul stabilit şi a răspuns la obiectivele stabilite de instanţă în prima completare, iar în ultima completare expertul a făcut numai precizări la cea iniţială, situaţie faţă de care nu se mai impunea citarea părţilor.
În plus, Curtea de Apel a apreciat că expertul desemnat în cauză, respectiv de specialitate topo, are pregătirea necesară pentru a stabili dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare şi utilităţi publice în înţelesul Legii nr. 10/2001, situaţie care nu impune în nici un fel înlocuirea acestuia cu un expert în instalaţii.
Pe de altă parte, s-a reţinut de către instanţa de apel faptul că dosarul se află de multă vreme pe rolul instanţei judecătoreşti, s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanţă, s-a refăcut raportul de expertiză şi a fost completat de mai multe ori prin încuviinţarea obiecţiunilor formulate de către apelanţii-contestatori.
Prin Decizia civilă nr. 98/ A din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de pârâtul M.R.V., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins contestaţia şi faţă de dispoziţia nr. 3.949 din 11 aprilie 2007 şi a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis contestaţia formulată de apelanţii-contestatori şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 178 mp cu motivarea că acesta este liber şi neafectat de detalii de sistematizare.
În realitate, aşa după cum rezultă din raportul de expertiză, aşa cum a fost refăcut şi completat în apel de către inginer expert K.S., terenul respectiv este afectat atât de reţeaua de termoficare, care are rolul de a alimenta cu căldură un bloc, cât şi de reţeaua de alimentare cu apă a aceluiaşi bloc, respectiv: o conductă de canalizare menajeră şi un cămin de canalizare.
Instanţa de apel a mai constatat faptul că şi expertul observator S.I. ales de parte, a formulat aceleaşi concluzii şi anume că terenul în suprafaţă de 178 mp este afectat de conductele arătate mai sus şi nu se poate dispune restituirea lui în natură.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanţii-contestatori prin care se solicită restituirea în natură şi a terenului de 233 mp cu privire la care prima instanţă a respins contestaţia, s-a reţinut de către Curtea de Apel că nici acest teren nu poate fi restituit în natură.
Astfel, din concluziile aceluiaşi raport de expertiză a rezultat că terenul de 233 mp este afectat de conducte în subteran, respectiv reţea de alimentare cu apă a blocului, trei branşamente de apă ale aceluiaşi bloc, trei cămine de apometru, o conductă de canalizare menajeră şi cămine de canalizare, situaţie care rezultă fără echivoc atât din constatările expertului, cât şi din înscrisurile depuse la dosar de către SC A. SA aflate la dosar.
În legătură cu existenţa acestor utilităţi publice instanţa trebuie să ia în considerare dispoziţiile HG nr. 930/2005 şi anume: R.C.O.F.S.P.A.A.C., sens în care vor fi respectate toate normele privitoare la zonele de protecţie sanitare sau de siguranţă a obiectivelor de alimentare cu apă pe acest amplasament.
Astfel, este interzisă cu desăvârşire amplasarea de construcţii pe aceste zone de protecţie sanitară, afectarea de orice fel a funcţionării reţelelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. De asemenea, în cazul producerii unor avarii la reţelele de apă şi de canalizare situate pe aceste suprafeţe de teren, unităţile specializate trebuie să intervină, având accesul necondiţionat pentru remedierea eventualelor avarii.
De asemenea, terenul de 233 mp reprezintă şi calea de acces a locatarilor din bloc, ştiut fiind că toate blocurile au două căi de acces, neputând a se impune locatarilor să folosească o singură cale de acces, fără să paralizeze atributele dreptului de proprietate forţată, comună, respectiv dreptul de folosinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, nu se pot restitui în natură, terenurile afectate de utilitate publică, iar prin sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale se are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, precum şi altele.
S-a mai reţinut de către instanţa de apel că ambele terenuri, respectiv de 178 şi 233 mp sunt afectate de amenajări subterane, respectiv conducte de alimentare cu apă şi agent termic, reprezintă şi căi de acces ale locatarilor din bloc, situaţie faţă de care nu se poate dispune restituirea lor în natură.
Aşa fiind, din toate probele administrate în cauză rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate publică, care fac incidente dispoziţiile din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate apelanţilor-reclamanţi sunt cele în echivalent, conform titlului VI din Legea nr. 247/2005 şi care, de altfel, au fost propuse prin dispoziţiile contestate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P.I.I. şi D.L., arătând că raportul de expertiză efectuat de expert ing. K.S. a stabilit că terenurile în litigiu sunt libere de construcţii şi nu sunt traversate de conducte subterane; că aleea existentă a fost recent creată şi nu este destinată utilităţii publice ci pentru accesul familiei C. la proprietatea sa, în condiţiile în care aceasta mai are două căi de acces; că aşa-zisul spaţiu verde este un teren viran neamenajat şi că obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în apel din care a rezultat că ambele terenuri sunt traversate în subteran de conducte de utilităţi au fost înlăturate în mod nejustificat.
Prin Decizia civilă nr. 324 din 25 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat, reţinând că în mod judicios instanţa de apel a constatat că terenurile în litigiu, respectiv, suprafeţele de 178 mp şi 233 mp, sunt afectate atât de reţeaua de termoficare, ce are rolul de a alimenta cu căldură blocul, cât şi de reţeaua de alimentare cu apă a aceluiaşi bloc, respectiv, o conductă de canalizare menajeră şi un cămin de canalizare.
Împotriva acestei decizi reclamanţii D.L. şi P.I. au formulat contestaţie în anulare, întemeiată, conform precizărilor orale dezvoltate prin notele scrise de la dosar, pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
În susţinerea contestaţiei, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a soluţionat cauza în condiţiile în care se impunea completarea probatoriilor administrate, încălcând astfel dreptul de proprietate al reclamanţilor şi pronunţând o hotărâre nelegală.
Contestaţia este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, precum şi atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că, pentru aceleaşi motive anterior arătate, se mai poate face contestaţie în anulare când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Este de observat că nici în motivele contestaţiei şi nici în notele scrise depuse la dosarul cauzei contestatorii nu au semnalat nereguli referitoare la procedura de citare ori la competenţă, astfel încât deşi cererea a fost formal întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., rezultă că acest text de lege este inaplicabil în cauză, întrucât criticile formulate nu se circumscriu ipotezelor reglementate de norma legală invocată.
Cu toate că în cererea formulată s-a arătat că se impunea efectuarea unei noi expertize în cauză, echivalând, din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. cu „lipsa unor verificări de fapt", alin. (2) al art. 317 se raportează la motivele privind procedura de citare şi competenţa de ordine publică, care însă nu au fost invocate de către contestatori, astfel încât nu pot fi analizate.
Aspectele învederate de contestatori nu se pot încadra nici în ipoteza prevăzută de art. 318 teza 1, întrucât presupusele deficienţe de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezintă presupuse greşeli de judecată şi nu „greşeli materiale" în sensul reglementării evocate.
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, prin care nu se pot remedia greşeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Deşi contestatorii nu au indicat sau precizat la care dintre cele două cazuri reglementate de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. fac referire, din modalitatea de redactare a cererii rezultă că este vorba de prima teză a textului de lege indicat, respectiv, „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Recursul formulat de contestatori s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar din analiza deciziei ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, rezultă că instanţa a soluţionat cauza din perspectiva cazului de casare indicat, apreciind, în final, recursul ca nefondat.
Răspunzând punctual criticilor subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa supremă a apreciat că „din probele existente la dosarul cauzei rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate publică, lucru ce face incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate recurenţilor sunt cele în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi care au fost propuse prin dispoziţiile contestate"
A mai reţinut că în mod corect instanţa de apel, pe baza unui vast probatoriu administrat în fond şi apel, în cadrul căruia contestatorii şi-au exercitat dreptul la apărare formulând cereri şi obiecţiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a constatat imposibilitatea restituirii în natură.
Faţă de cele arătate mai sus, rezultă că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor chestiunilor supuse controlului de legalitate, sub acest aspect nefiind incident în cauză nici art. 318 teza a doua C. proc. civ.
Contestatorii solicită, în realitate, să se reaprecieze o serie de aspecte care ţin de situaţia de fapt or, faţă de configuraţia art. 304 C. proc. civ., acest lucru nu ar fi fost permis nici cu prilejul soluţionării recursului, cu atât mai puţin în soluţionarea contestaţiei în anulare.
Împrejurările relevate de contestatori în susţinerea prezentei căi de atac se referă la chestiuni de fond ce nu pot fi avute în vedere în acest context şi care exced motivelor prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., întrucât deturnează scopul şi finalitatea textului legal arătat, încercându-se transformarea acestei căi extraordinare de atac într-un veritabil recurs la recurs.
Interpretarea şi aprecierea probatoriilor ori a dispoziţiilor legale incidente într-o anumită cauză este atributul instanţei de judecată astfel învestită şi reprezintă expresia principiului rolului activ al acesteia, neputând constitui premise ale formulării unor căi extraordinare.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.I.I. şi D.L. împotriva deciziei civile nr. 324 din 25 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 946/2011. Civil. Ordonanţă preşedinţială.... → |
|---|
