ICCJ. Decizia nr. 95/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 95/2011
Dosar nr. 4776/117/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 697 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a modificat dispoziţia nr. 6998/2007 emisă de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a restituit în natură suprafeţa de 1.732 mp; a dispus rectificarea CF Cluj în sens de reînscriere a parcelei cu cu suprafaţa de 6.590 mp, în favoarea Statului Român; a dispus dezmembrarea parcelei, conform raportului de expertiză efectuat de către expert D.M., care face parte integrantă din această sentinţă.
Parcela în suprafaţă de 1.732 mp, a fost atribuită în favoarea reclamantului B.A.C.; parcela în suprafaţă de 3.068 mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în favoarea Statului Român; parcela în suprafaţă de 1.790 mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în favoarea Statului Român.
Au fost menţinute dispoziţiile referitoare la propunerea de acordare a despăgubirilor pentru diferenţa de teren şi s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecată faţă de pârâta Primăria Cluj-Napoca - Comisia Aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiei nr. 6998/2007 emisă de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a recunoscut îndreptăţirea reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, referitor la terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă totală de 6.590 mp.
Având în vedere însă că terenul este situat în zona sistematizată, s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri, cu reţinerea despăgubirilor primite la expropriere.
Din raportul de expertiză depus la dosar, a rezultat că există o suprafaţă liberă de construcţii, o altă suprafaţă mai mare fiind ocupată de alei, spaţii verzi şi blocuri de locuinţe.
Terenul este situat într-o zonă mixtă de blocuri şi construcţii particulare.
Reclamantul are în proprietate în această zonă o suprafaţă de de 1.730 mp, restituită tot în baza Legii nr. 10/2001, suprafaţă aferentă unui alt decret de expropriere decât cel din prezentul dosar, respectiv Decretul nr. 3/1983.
Terenul revendicat în prezentul dosar a fost expropriat în baza Decretului nr. 27/1982 şi a făcut parte din parcelă.
Această parcelă nu a mai fost înscrisă într-o altă carte funciară după operaţiunile de expropriere, fiind pierdută din vedere sub aspect CF.
Potrivit expertului, doar o suprafaţă de 1.732 mp este liberă şi poate fi restituită în natură, respectiva parcelă găsindu-şi o utilitate economică în situaţia în care este adăugată la suprafaţa ce se află deja în proprietatea reclamantului.
Faţă de situaţia de fapt a terenului, s-a apreciat că notificarea reclamantului poate fi soluţionată parţial prin restituirea în natură a unei suprafeţe de 1.732 mp, rămânând ca pentru diferenţă să beneficieze de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform planului de situaţie efectuat de către expertul D.M.
Având în vedere precizarea cererii iniţiale de chemare în judecată, instanţa în temeiul art. 246 C. proc. civ., a lua act de renunţarea reclamantului la judecată faţă de pârâta Primăria Cluj-Napoca - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
În temeiul art. 274 C. proc. civ, instanţa a obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, reprezentând onorariul de avocat.
Prin Decizia civilă nr. 69/A din 17 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi a obligat apelantul să-i plătească intimatului B.A.C. suma de 2.975 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a învederat în motivele de apel că terenul restituit în natură prin sentinţa apelată nu este liber în accepţiunea legii, întrucât pe parcela restituită există un punct gospodăresc care deserveşte blocurile din vecinătate şi la care există acces auto şi pietonal.
Reclamantul B.A.C. a solicitat restituirea terenului care i-a fost expropriat prin Decretul nr. 27/1982, identificat în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafaţă de 6.590 mp. Din acest teren, suprafaţa de 1.730 mp este liberă de orice construcţii, alei sau utilităţi, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară. Acest raport de expertiză a fost comunicat pârâtului, însă acesta nu a formulat obiecţiuni, fiind de acord cu concluziile expertului. Mai mult, în procesul - verbal privind starea imobilului emis de Comisia tehnică de aplicare a Legii nr. 10/2001 se identifică suprafaţa de 1.984 mp, care poate fi restituită în natură, liberă de construcţii şi reţele. Această suprafaţă este chiar mai mare decât cea identificată de expert. Având în vedere această stare de fapt ce rezultă din procesul-verbal de situaţie a imobilului, care se coroborează cu raportul de expertiză, s-a concluzionat că, în mod legal, Tribunalul a apreciat că se poate restitui în natură suprafaţa de 1.732 mp.
Apelantul a localizat punctul gospodăresc în apropierea punctul trafo, care este evidenţiat pe schiţă, însă acesta nu este situat în apropierea parcelei care s-a restituit în natură.
De asemenea, apelantul a invocat art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, însă, în raport de starea de fapt mai sus reţinută, s-a apreciat că nu tot imobilul expropriat a fost ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea şi, în consecinţă, această dispoziţie legală nu este incidentă în prezenta cauză.
Terenului în suprafaţă de 1.730 mp i se aplică dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu este afectat de construcţii sau amenajări de utilitate publică şi s-a conchis că, în mod legal, Tribunalul a admis plângerea reclamantului şi a restituit în natură terenul care era liber în accepţiunea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat următoarele:
Prin Decizia recurată, instanţa de apel a respins greşit ca nefondat apelul declarat de către pârât deoarece terenul identificat de către expert ca fiind liber de construcţii si care, în opinia acestuia, poate fi restituit în natură, face parte din domeniul public şi privat al Municipiului Cluj-Napoca, pe acesta fiind amplasate blocuri de locuinţe, platforme, alei betonate şi spaţii verzi, cu acces. De asemenea, pe terenul în litigiu este amplasat accesul-alee asfaltată, la punctul trafo.
Mai mult, expertul a omis să arate amplasarea punctului gospodăresc ce deserveşte blocurile din vecinătate şi la care, de asemenea, există acces auto si pietonal. S-a mai susţinut, că suprafaţa aferentă acestora este de cca. 140 mp, fapt consemnat şi în procesul-verbal de constatare întocmit de către Comisia tehnica pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în data de 18 noiembrie 2004, în prezenţa reclamantului. Prin urmare, pârâtul consideră că soluţiile pronunţate de către instanţele de fond şi cea de apel, contravin dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Normele metodologice, care instituie obligativitatea menţinerii căilor de acces, a străzilor şi a trotuarelor.
In altă ordine de idei, s-a menţionat faptul că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea imobilelor şi a drumurilor de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu, si spatii de parcare, garaje, spaţii verzi, spaţii de joacă pentru copii, unităţi de învăţământ, etc. care, practic, sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone.
În ceea ce priveşte imobilul-teren propus a fi restituit în natură, s-a arătat că acesta s-a încadrat în obiectivul exproprierii, şi, prin urmare, nu poate fi restituit în natură către foştii proprietari, potrivit prevederilor art. 11. alin. (4) din Legea 10/2001,care prevăd că „In cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi nu se arată expres, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-pârât vizează pronunţarea deciziei recurate cu aplicarea greşită a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, „în cazul în care construcţiile şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) se vor aplica în mod corespunzător".
Prin motivele de apel, cât şi prin motivele de recurs, pârâtul a susţinut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta sunt amplasate platforme, alei de acces pietonal şi auto, care deservesc blocurile din vecinătate, precum şi punctul trafo, pe de o parte, iar pe de alta, că acesta face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca şi este cuprins în zona de sistematizare, încadrându-se astfel în obiectivul exproprierii.
Faţă de situaţia de fapt, aşa cum a fost stabilită de instanţele de fond şi apel, se constată că terenul în litigiu a făcut obiectul exproprierii, potrivit Decretului nr. 27/1982 şi a fost identificat în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafaţă de 6.590 mp.
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă că din suprafaţa expropriată, de 6.590 mp, de la intimatul-reclamant, suprafaţa de 1.732 mp este „liberă de orice construcţii, alei sau alte utilităţi şi are acces liber din alee", iar suprafaţa de 4.858 mp este ocupată de blocuri de locuinţe, alei şi alte utilităţi.
Din schiţa anexă la raportul de expertiză a rezultat că punctul gospodăresc este situat în apropierea punctului trafo, însă niciunul dintre acestea nu este situat pe terenul în suprafaţă de 1.732 mp propus a fi restituit în natură.
Acest raport de expertiză a fost comunicat pârâtului, dosar nr. 4776/11/2008 al Tribunalului Cluj şi nu a fost contestat de acesta în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., respectiv până la primul termen după depunerea lucrării.
Din procesul-verbal privind starea imobilului în litigiu întocmit de Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca - Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, rezultă că „s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 2.124 mp", din care suprafaţa de 140 mp este ocupată de alee auto şi postul trafo, astfel că nu se poate restitui în natură şi s-a propus a se restitui numai suprafaţa de 1.984 mp teren liber de construcţii şi reţele.
Prin urmare, pârâtul a recunoscut dreptul reclamantului la restituirea în natură chiar la o suprafaţă de teren mai mare decât cea dispusă prin hotărârea primei instanţe.
De aceea, critica formulată de recurentul-reclamant, în sensul că terenul în litigiu în suprafaţă de 1.732 mp nu este liber, ci afectat căilor de acces, străzilor şi trotuarelor, fiind ocupate astfel de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este neîntemeiată.
Nici critica potrivit căreia terenul în litigiu este exceptat de la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca şi este supus sistematizării, este, de asemenea, neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora „în cuprinsul procedurii administrative de soluţionare a notificării nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia".
Prin urmare, faptul că terenul în litigiu este supus sistematizării şi face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, nu înseamnă că acesta nu poate face obiectul restituirii în natură în condiţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum greşit a susţinut recurentul-pârât.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa, constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant B.A.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 69/A din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 1.400 RON către intimatul B.A.C., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 950/2011. Civil. Asigurări sociale. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 949/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
