ICCJ. Decizia nr. 948/2011. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 948/2011
Dosar nr. 2409/54/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5.367 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul doi secţia conflicte de muncă si asigurări sociale, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta N.S. în contradictoriu cu intimata C.J.P.D., având ca obiect recalculare pensie şi s-a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 1 iulie 2005, cu luarea în calcul a adeverinţei din 5 iunie 2008 emisă de SC I.C.Ş.I.T.P.M.L. SA Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 10.344 din 28 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de intimata C.J.P.D. împotriva sentinţei civile nr. 5367 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, care a fost modificată în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta N.S., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 24 august 2009 sub nr. 2409/54/2009, arătându-se în motivare că prin pronunţarea unor decizii contradictorii Curtea de Apel Craiova a provocat o discriminare a pensionarilor aflaţi în situaţii similare, practic de natură să încalce principiul siguranţei publice, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
La data de 26 ianuarie 2010, revizuenta şi-a precizat cererea arătând că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi că după o jurisprudenţă unitară în cazul a peste 130 de dosare la instanţa de fond, Curtea de Apel Craiova a practicat o jurisprudenţă contradictorie, contrară rolului instanţelor de a adopta o practică unitară.
Intimata C.J.P.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire a deciziei nr. 10344 din 28 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 9645/63/2008, arătând că este nefondată, susţinerile revizuentei neîncadrându-se în dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Intimata a mai arătat că susţinerile revizuentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor C.E.D.O. prin Decizia ce face obiectul revizuirii nu pot fi reţinute, întrucât pentru a fi incidente dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., trebuie să existe o constatare a C.E.D.O., constatare pronunţată într-un dosar aflat pe rolul acestei instanţe, în speţă neexistând aşa ceva.
Prin Decizia civilă nr. 2122 din 22 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Revizuirea este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuenta nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuenta face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 10344 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Referirile revizuentei cu privire la încălcarea art. 6 alin. (1) C.E.D.O., art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, aceasta nu şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi prevalat de norma legală menţionată, condiţiile impuse de acest text de lege nu ar fi fost îndeplinite, în sensul că, pentru a fi motiv de revizuire, încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale era necesar a fi constatată printr-o hotărâre a Curţii Europene, aspect care nu se regăseşte în cauză.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta N.S. împotriva deciziei civile nr. 10344 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 947/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
