ICCJ. Decizia nr. 1047/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1047/2012
Dosar nr.30683/3/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, la data de 3 aprilie 2007, reclamanţii M.A., B.D.A. şi B.A.L. au chemat în judecată pe pârâţii I.P., I.L. şi I.D., Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.F.P., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
I. constatarea, în contradictoriu cu pârâţii I.P., I.L. şi I.D., a drepturilor locative proprii izvorâte direct din lege, respectiv din dispoziţiile art. 11 alin. (1) raportat la art. 10 alin. (1) şi art. 6 din OUG nr. 20/1999, cu privire la apartamentul nr. 1, situat în Bucureşti, drepturi născute la data de 27 martie 2006, când a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii în revendicare formulată de pârâţii I.P., I.L. şi I.D., împotriva reclamanţilor din prezenta cauză;
II. Stabilirea, în contradictoriu cu pârâţii I.P., I.L. şi I.D., a contravalorii lucrărilor de reparaţii şi îmbunătăţiri necesare şi utile, aduse la imobil de către reclamanţi, estimate de aceştia la suma de 151.200 lei, echivalentul sumei de 60.000 euro, şi obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a acestor sume în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză;
III. Recunoaşterea, în contradictoriu cu pârâţii, a dreptului reclamanţilor de retenţie asupra imobilului în litigiu, până la plata integrală de către aceştia a sumelor arătate la punctul II;
IV. Obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.F.P., în baza art. 1337, 1341 şi următoarele C. civ. şi a art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la restituirea către reclamanta M.A. a preţului actualizat, în condiţiile legii, achitat de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al vânzătorului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi reclamanta M.A., în calitate de cumpărător, pentru imobilul din Bucureşti, preţ care la data cumpărării a fost de 35.962.557 lei vechi.
La termenul de judecată din data de 6 decembrie 2007, reclamanta M.A. a depus la dosar cerere modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere, arătând că solicită, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.F.P., rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al vânzătorului Municipiul Bucureşti şi reclamanta M.A., în calitate de cumpărătoare, cu privire la apartamentul situat în Bucureşti, pentru nerespectarea de către pârâţi a obligaţiei de garanţie contra evicţiunii şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.F.P. să-i plătească reclamantei suma de 350.000 lei, echivalentul a 100.000 euro, reprezentând valoarea sumelor achitate cu titlu de preţ şi dobânzi, pentru apartamentul în litigiu, actualizate în funcţie de nivelul inflaţiei şi dobânda aferentă de la data achitării sumelor şi până la data plăţii acestora, şi suma de 1.165.000 lei, echivalentul a 300.000 euro, ce constituie sporul de valoare al bunului de care a fost evinsă şi care include şi daunele interese.
Prin sentinţa civilă nr. 1416 din 7 martie 2008, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind capătul doi al cererii de chemare în judecată; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind capătul patru al cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost modificat, şi a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris; a luat act că pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.E.F. nu au solicitat cheltuieli de judecată; a disjuns capetele 1, 2, şi 3 ale cererii de chemare în judecată, pentru a căror soluţionare s-a format dosar separat, şi s-a acordat termen de judecată la data de 10 aprilie 2008, pentru continuarea judecăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că data la care a avut loc evicţiunea este 8 septembrie 2004, respectiv data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 5112 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea în revendicare, iar termenul de trei ani în care se putea formula acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea de către vânzător a garanţiei pentru evicţiune, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi plăţii de daune interese, era deja împlinit la data de 6 decembrie 2007, când reclamanţii au depus la dosar cererea modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere.
Prin Decizia civilă nr. 1506 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi M.A., B.D.A. şi B.A.L., împotriva sentinţei civile nr. 1416 din 7 martie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în fond, în raport de valoarea obiectului pricinii şi de Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Prin Decizia civilă nr. 798 din 11 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul formulat de recurenţii-pârâţi I.P., I.L. şi I.D., împotriva deciziei civile nr. 1506/ A din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a modificat în parte Decizia recurată, în sensul că a anulat doar în parte, sentinţa, în ceea ce priveşte soluţia dată capătului patru din cererea de chemare în judecată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a luat act că recurenţii nu au cerut cheltuieli de judecată.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 20 iulie 2009, iar la data de 4 martie 2010, reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat: rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996; în baza art. 1337 şi următoarele C. civ., obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA, precum şi a M.E.F. să-i plătească reclamantei M.A. suma de 355.000 lei reprezentând preţ şi dobânzi, precum şi 1.165.000 lei reprezentând sporul de valoare al bunului, iar în subsidiar, în temeiul art. 50 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.E.F. să-i restituie reclamantei preţul de piaţă al apartamentului.
Prin sentinţa civilă nr. 328 din 4 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA şi M.F.P., ca prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 486/ A din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul M.F.P.
Recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Citaţia a fost comunicată recurentului la data de 27 decembrie 2011, fiind înmânată persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care a semnat pentru primirea actului.
Recurentul a formulat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare a taxei de timbru, respinsă prin încheierea din data de 9 ianuarie 2012.
La termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, 17 februarie 2012, reprezentantul recurentului nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Constatând că, deşi a fost înştiinţat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citaţiei (dovada comunicării citaţiei reprezentând în acelaşi timp şi dovada împrejurării că recurentul a avut cunoştinţă de obligaţia timbrării recursului), acesta nu a dat curs obligaţiei stabilite în sarcina sa până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancţiunii nerespectării obligaţiei de a depune timbrul judiciar, la dispoziţiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 486/ A din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1043/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
