ICCJ. Decizia nr. 1076/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1076/2012
Dosar nr.1427/85/2010
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 657 din 25 iunie 2010, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P., şi pe cale de consecinţă: a constatat că reclamanta O.E. a fost supusă unei măsuri administrative cu caracter politic în perioada 14 ianuarie 1945-22 noiembrie 1949; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 100.000 euro în echivalent în lei, cu titlu de despăgubiri morale.
Pentru a pronunţa hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta O.E. a fost luată forţat de autorităţile comuniste în seara zilei de 14 ianuarie 1945 şi dusă, împreună cu alţi etnici germani, în fosta uniune sovietică, în regiunea Donbass. Aici a fost supusă la muncă forţată, în condiţii absolut inumane, fără hrană adecvată, în mizerie, la muncă în subteran în condiţii deosebit de grele. Ridicarea sa s-a făcut de către autorităţile române şi nu de cele sovietice, fiind trimisă de comuniştii români la muncă pentru reconstrucţia U.R.S.S. Din cele relatate de martoră rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamanta a suferit foarte mult atât în acea perioadă, cât şi după aceea.
Reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată politic, prin Hotărârea nr. 1904/1991 a Comisiei Judeţene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa a constatat că măsura aplicată reclamantei a avut un caracter politic, în sensul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Întrucât Legea nr. 221/2009 nu stabileşte nici o limită minimă sau maximă în ce priveşte cuantumul despăgubirilor, şi cum nu există nici un criteriu obiectiv pentru aprecierea acestui cuantum, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de câte 100.000 euro în echivalent în lei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 85 din 11 martie 2011, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prin D.G.F.P. Sibiu şi de Ministerul Public, împotriva sentinţei civile nr. 657/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu; a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect constatarea că aceasta a suferit măsuri administrative, în sensul art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe perioada 14 ianuarie 1945 – 22 noiembrie 1949 fiind deportată în U.R.S.S., şi obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.
Prin sentinţa pronunţată, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, hotărârea instanţei de fond fiind una nelegală şi netemeinică în raport de norma legală aplicabilă speţei.
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 şi 5 din aceeaşi lege, sunt fără echivoc în sensul că beneficiari ai acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.
Or, reclamanta a suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, deci anterior perioadei stabilită de dispoziţiile Legii nr. 221/2009, iar acesta a constat în deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de reconstrucţie", în regiunea Donbass.
Pe de altă parte, scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri reprezentând prejudiciul moral suferit în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Însă, prin Decizia nr. 1358/2010 şi Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010, publicate în M. Of. 761 din 18 noiembrie 2010 au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009, dispoziţii care prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative cu caracter politic.
Întrucât dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza a I-a din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, cum se statuează în cuprinsul deciziilor Curţii Constituţionale reţinute mai sus, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta O.E., în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit, instanţa de apel a statuat că nu are caracter politic măsura administrativă luată de deportare a reclamantei şi dusă forţat la muncă în U.R.S.S. în perioada 14 ianuarie 1945 -22 noiembrie 1949
- Caracterul politic al măsurii de deportare, i-a fost recunoscută prin Hotărârea nr. 1904/1991 a Comisiei judeţene Sibiu de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta O.E. a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect constatarea că aceasta a suferit măsuri administrative în sensul art. 3 din Legea nr. 221/2009, pe perioada 14 ianuarie 1945-22 noiembrie 1949 fiind deportată în U.R.S.S., şi obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând daune morale.
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, respectiv art. 3, 4 şi 5 din aceeaşi lege, sunt fără echivoc în sensul că beneficiarii acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.
Or, reclamanta a suferit măsura administrativă la data de 14 ianuarie 1945, anterior perioadei stabilite de dispoziţiile Legii nr. 221/2009, iar aceasta a constat în deportarea sa în U.R.S.S., la „muncă de corecţie", în regiunea Donbass.
Pe de altă parte, scopul urmărit de către reclamantă este obligarea statului la despăgubiri reprezentând prejudiciu moral suferit în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.
De menţionat este faptul că, prin Decizia nr. 1358/2010 şi Decizia nr. 1380 din 21 octombrie 2010 publicate în M. Of. nr. 761 din 18 noiembrie 2010, au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, dispoziţii care prevedeau tocmai despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative cu caracter politic.
Întrucât dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009, şi-au încetat efectele juridice conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, cum se statuează în cuprinsul deciziilor Curţii Constituţionale reţinute mai sus, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii morale.
Prin urmare, Decizia pronunţată de instanţa de apel este temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva deciziei nr. 85 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1080/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
