ICCJ. Decizia nr. 1099/2012. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1099/2012
Dosar nr. 49571/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 1 martie 2011, contestatorul P.V.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de pensie nr. 141679 din 27 decembrie 2010 emisă de intimată.
Prin Sentinţa civilă nr. 765/M din 12 mai 2011, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut faptul că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2011, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 10452 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010 raportat la art. 158 şi următoarele din C. proc. civ.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte, reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 154 din Legea 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din lege, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
La data sesizării instanţei, şi anume 1 martie 2011, dispoziţiile Legii nr. 263/2010 erau în vigoare.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se va reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1098/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1100/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
---|