ICCJ. Decizia nr. 1103/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1103/2012
Dosar nr. 371/43/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele.
Prin Sentinţa civilă nr. 2792 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş, s-a respins acţiunea civilă formulată de G.I., în contradictoriu cu Primăria Târnăveni, pentru desfiinţarea Dispoziţiei nr. 228 din 11 februarie 2004; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de Primăria Târnăveni în contradictoriu cu S.C. ";A."; S.A. Târnăveni; fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada calităţii sale de moştenitor şi că partea din teren aparţine persoanei juridice introduse în cauză respectiv, S.C. ";A."; S.A. Târnăveni, şi că alte părţi din teren aparţin altor persoane fizice sau juridice.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de reclamant şi de S.C. A. S.A., prin Decizia nr. 33 din 1 aprilie 2010 a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa şi, drept consecinţă: a admis în parte acţiunea; a desfiinţat Dispoziţia nr. 228 din 11 februarie 2004 a primarului municipiului Târnăveni; a dispus restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 12.740 m.p. din imobilul situat în Târnăveni, grădină şi curte înscris în CF 510 Boziaş, conform raportului de expertiză întocmit de expertul M.O.; a obligat pârâta la 4.040.675 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de S.C. ";A."; S.A. pentru considerentele ce urmează.
Prin Notificarea înregistrată la data de 9 octombrie 2001 sub nr. 120, reclamantul G.I. a solicitat restituirea în natură a imobilului construcţii, grădină şi curte în suprafaţă de 22.684 mp situat în localitatea Târnăveni (Boziaş), cuprins în CF Boziaş.
Prin Dispoziţia nr. 228 din 11 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Târnăveni s-a respins notificarea formulată ca nedovedită.
Conform CF Boziaş, imobilul a format proprietatea tabulară a defunctei G.A., fiind trecut în proprietatea Statului Român în baza Deciziilor nr. 1 şi 2/1947 a Comisiei locale de expropriere şi a Deciziei nr. 1088/1947 a Comisiei Judeţene.
Reclamantul G.I. este fratele defunctei G.A. aşa cum a rezultat din actele de stare civilă depuse - certificat de deces, buletinul de identitate, certificat de naştere.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul sing. M.O., terenul ce nu intră în perimetrul S.C. ";A."; S.A., nu a fost atribuit altor persoane şi este liber a fost identificat în CF Boziaş în suprafaţă de 3040 mp şi în suprafaţă de 9700 mp., total 12.740 mp.
Pe terenul cu nr. top.1,2 sunt construite coteţe de animale uşor demontabile iar pe terenul cu nr. top. 307/15 se află un vechi depozit de carburant care a aparţinut CAP Târnăveni.
Din cele arătate a rezultat că reclamantul-apelant are calitatea de persoană îndreptăţită potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar imobilul din litigiu a fost preluat abuziv prin expropriere.
Principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv este consacrat de art. 7 şi 9 din actul normativ mai sus arătat.
Art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede în alin. (2), (3) că se restituie în natură terenul liber precum şi terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În cauză nu s-a dovedit că ar exista construcţii autorizate pe terenul din litigiu, iar expertul a arătat că sunt construcţii uşoare şi demontabile.
În ceea ce priveşte apelul declarat de S.C. ";A."; S.A., acesta a fost respins întrucât cheltuielile de judecată nu au fost dovedite în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantului, încălcarea dreptului de proprietate al recurentei prin identificare topografică greşită a imobilului precum şi greşita soluţionare a apelului declarat de societate, întrucât Primăria Târnăveni se afla în culpă procesuală.
Cursul judecăţii recursului a fost suspendat în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 3 mai 2011 şi până la 14 februarie 2012.
În etapa procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri emanând de la autorităţile ungare.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, la probele administrate în toate etapele procesuale şi la temeiurile de drept incidente în cauză reţine cele ce succed.
1. Capacitatea procesuală de folosinţă este aptitudinea generală şi abstractă a persoanelor fizice de a avea, în principiu, orice drepturi şi obligaţii de natură procesuală. Astfel, cum spune art. 41 alin. (1) C. proc. civ. ";orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată";.
Lipsa calităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea absolută a actului procedural făcut în asemenea condiţii.
Cererea introdusă de o persoană care nu are capacitate de folosinţă va fi respinsă pentru acest motiv.
În cauza de faţă, reclamantul G.I., născut la 10 noiembrie 1913 în localitatea Boziaş, fiul lui G.E. şi G.H., a decedat la 14 mai 2002 în localitatea Saregres, Ungaria, conform înscrisului emanat de la Primăria - Autonomie locală - centrului oraşului Lipat.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată pe numele G.I., prin mandatar R.I. la data de 15 martie 2004.
Cum reclamantul era decedată încă din 14 mai 2002, rezultă că cererea de chemare în judecată a fost formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.
2. Apelul declarat de S.C. A. Târnăveni S.A., prin care era criticată hotărârea primei instanţe pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, a fost respins cu motivarea că nu a fost dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată.
Soluţia pronunţată este corectă întrucât cheltuielile de judecată pot fi acordate numai în măsura în care au fost dovedite, dovezi care însă nu au fost produse de pârâta-recurentă, întrucât dosarul primei instanţe indicate a conţine chitanţele de plată, conţin încheierile de şedinţă de la 16 noiembrie 2006, 23 noiembrie 2006 şi 29 noiembrie 2006 precum şi o cerere pentru lipsă de apărare formulată de avocatul recurentei.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica decizia în parte, în sensul respingerii acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă, fiind menţinute dispoziţiile referitoare la respingerea apelului declarat de societatea comercială.
Recurenta a solicitat obligarea Primăriei municipiului Târnăveni la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că unitatea administrativ-teritorială este culpabilă de deznodământul procesului.
Cererea va fi respinsă întrucât primăria municipiului Târnăveni nu a căzut în pretenţii pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cauza respingerii acţiunii fiind lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. Târnăveni S.A. împotriva Deciziei nr. 33/A din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică decizia în parte, în sensul că respinge acţiunea reclamantului G.I., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.
Menţine dispoziţiile referitoare la respingerea apelului declarat de pârâta S.C. A. Târnăveni S.A. împotriva Sentinţei nr. 2792 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş, secţia civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâta S.C. A. Târnăveni SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1106/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
