ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1138/2012
Dosar nr.3672/2/2011
Şedinţa publică din 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, revizuientul T.V., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 939 din 1 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 1064 din 22 septembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de revizuientul T.V., împotriva deciziei civile nr. 939 din 01 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În argumentarea acestei decizii Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 4218 din 17 mai 2006, Judecătoria sector 2 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, apreciind, în esenţă, că pârâţii nu sunt ţinuţi să-l despăgubească pe reclamant pentru trecerea prin curtea imobilului, întrucât aceştia au conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 611 din 16 mai 2003 un drept de trecere prin curtea imobilului, contract ce reprezintă o stipulaţie pentru altul, pârâţii devenind beneficiarii unui drept de trecere fără o obligaţie corelativă, cea prevăzută de art. 616 C. civ., dreptul născut în favoarea lor, neputând fi revocat.
Împotriva acestei sentinţe a fost declarat recurs de către reclamant, recurs admis prin Decizia civilă nr. 1931 R din 17 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a dispus casarea sentinţei civile nr. 4218 din 17 mai 2006 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea completării probatoriului, pentru a determina în mod corect şi legal despăgubirile datorate de pârâţi prin trecerea lor spre calea publică pe terenul proprietatea reclamantului, prin determinarea pe de o parte a întinderii suprafeţei necesare servituţii de trecere a intimaţilor pârâţi şi calculul în consecinţă a despăgubirii datorate de aceştia raportat la această suprafaţă, având în vedere că trecerea pârâţilor spre calea publică nu poate constitui lipsirea de folosinţă a întregii suprafeţe de către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 2860 din 16 martie 2010 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, completată, formulată de reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâţii A.N. şi A.M.; a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.V., iar prin Decizia civila nr. 939 din 1 aprilie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, a respins recursul ca nefondat.
Prin raportare la obiectul şi temeiul revizuirii formulate împotriva deciziei civile nr. 939 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, Curtea de Apel referitor la cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile înscrise în art. 322 pct. 2 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetentei materiale a instanţei, a reţinut că în cauză, revizuientul a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în recurs, Decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011 fiind pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, iar pe de altă parte, în susţinerea acestei cereri s-a invocat drept motiv de revizuire pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., constatând astfel că, în raport de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., revizuientul s-a adresat unei instanţe necompetente material.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuient împotriva aceleiaşi decizii şi întemeiată pe dispoziţiile înscrise în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Curtea de Apel verificând actele de procedură efectuate în dosarul soluţionat prin Decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011 de către Tribunalului Bucureşti, secţia a III -a civilă, a reţinut, în esenţă, că în cel de-al doilea ciclu procesual, prin raportare la hotărârea judecătorească în raport de care revizuientul susţine încălcarea autorităţii de lucru judecat s-a soluţionat această apărare.
Aşadar prin Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, instanţa de recurs prin Decizia civilă nr. 939 din 1 aprilie 2011, a respins apărarea invocată de către revizuientul din prezenta cauză şi care se întemeia pe caracterul obligatoriu, cu putere de lege al deciziei civile nr. 1931/2006 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Or, pe calea revizuirii, partea nu este îndreptăţită să solicite efectuarea unui control de legalitate al hotărârii pronunţate ci este ţinută să dovedească incidenţa motivului de revizuire pe care şi-a întemeiat calea de atac extraordinară, condiţie neîndeplinită în cauză.
S-a constatat că nu este îndeplinită nici cerinţa ca cele două hotărâri, pretins contradictorii să fie pronunţate în procese diferite şi în consecinţă, Curtea de Apel a reţinut că în cauza nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii T.V. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea punctului 7 al art. 304 C. proc. civ., recurentul, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, a susţinut, în esenţă, că deşi instanţa a fost investită prin acţiune introductivă să soluţioneze o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 616 C. civ. privind dreptul de trecere şi nu drept de servitute de trecere şi art. 480 C. civ. s-a apreciat greşit că prin hotărârile anterioare s-a procedat corect întrucât reclamantul nu le-a investit cu o cerere privind un drept de servitute de trecere şi cu toate acestea instanţele se referă la un drept de trecere de servitute.
Totodată recurentul a susţinut că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că în mod neîndoielnic din contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 16 mai 2003 şi a Încheierii nr. 431796 din 06 octombrie 2008 rezultă că reclamantul T.V. deţine în exclusivitate curtea liberă de construcţii şi de corpul A şi prin acţiunea introductivă a solicitat şi a investit instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 616 C. civ. – drept de trecere şi nu un drept de servitute de trecere şi a renunţat la judecata cu privire la al doilea capăt de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 998 C. civ.
În susţinerea punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că s-a reţinut eronat că ar exista două litigii în care s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti şi nu un singur litigiu cu mai multe cicluri procesuale, astfel că în prezenta cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.1201 C. civ..
Totodată recurentul susţine că nu se impunea declinarea competenţei de soluţionare pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 ci soluţionarea împreună cu revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel era competentă să soluţioneze în totalitate cererea de revizuire.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimaţii A.N. şi A.M. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, Decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În legătură cu acest motiv se va reţine că din motivarea şi argumentele aduse în sprijinul soluţiei rezultă că s-au respectat circumstanţele cauzei şi că au fost analizate motivele invocate de revizuent apreciindu-se corect că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv ce va fi respins ca nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În analiza acestui motiv trebuie reţinut că prin analiza cererii de revizuire întemeiată pe punctul 7 al art. 322 C. proc. civ. nu se poate analiza fondul cauzei şi nici nu se poate solicita un control de legalitate al hotărârii pronunţate ci instanţa este ţinută să dovedească incidenţa motivului de revizuire indicat ceea ce instanţa a şi făcut constatând corect că nu sunt incidente cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, că şi acest motiv va fi respins ca nefondat.
Nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurentul a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal şi că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nu poate fi reţinut.
Astfel, cale extraordinară de atac de retractare revizuirea fundamentată pe prevederile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., se întemeiază pe existenţa de hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Observând cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel prin Decizia civilă nr. 1064 recurată, a reţinut corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. neexistând decizii pretins contradictorii pronunţate în procese diferite.
Astfel se constată că prin sentinţa civilă nr. 4218 din 17 mai 2006, Judecătoria sector 2 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, recursul declarat de către reclamant împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia civilă nr. 1931 R din 17 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a dispus casarea sentinţei civile nr. 4218 din 17 mai 2006 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 2860 din 16 martie 2010 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, completată, formulată de reclamantul T.V. şi a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamantul T.V. a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 939 R din 1 aprilie 2011.
Rezultă din rezumatul privind ordinea de soluţionare şi pronunţare a hotărârilor, despre care se afirmă că sunt potrivnice că, în realitate, este în fiinţă numai sentinţa nr. 939 R din 1 aprilie 2011 care a fost pronunţată după rejudecarea cauzei în unul şi acelaşi proces astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 322 alin. (7) C. proc. civ.
Susţinerea recurentului conform căreia Curtea de Apel a apreciat că ar exista două litigii în care s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti nu poate fi reţinută, neavând suport, întrucât Curtea de Apel a constatat corect că nu este îndeplinită cerinţa ca cele două hotărâri pretins contradictorii să fie pronunţate în procese diferite.
În consecinţă, pentru considerentele menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei civile nr. 1064 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1136/2012. Civil. Exequator(recunoasterea... → |
|---|
