ICCJ. Decizia nr. 1145/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1145/2012
Dosar nr. 979/3/2008
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1378 din 24 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de reclamantele P.G., P.L.G. şi I.M.T. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 9217 din 30 noiembrie 2007, Primarul General al municipiului Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a notificării formulată de reclamante privind restituirea în natură a imobilelor teren, situate în Bucureşti, sector 2, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, motivat de faptul că imobilele nu se află în administrarea Municipiului Bucureşti.
Din concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, tribunalul a reţinut că imobilul din Şos. A. este ocupat, deţinut şi folosit de S.C. S.S. S.A., care şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, iar imobilul din Şos. A. de S.C. E.C.C. Expertul nu a putut preciza titlul în baza căruia această ultimă societate deţine imobilul.
Prin urmare, Municipiul Bucureşti nu poate restitui imobilele care nu se află în patrimoniul său, ci în patrimoniul unor societăţi comerciale.
Tribunalul a mai stabilit că, la soluţionarea notificării, A.V.A.S. urmează să stabilească dacă cele două societăţi comerciale sunt privatizate, dacă terenurile au fost înstrăinate ulterior privatizării, dacă imobilele au fost preluate de stat cu sau fără titlu şi să facă aplicarea Deciziei nr. 830/2008 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 246/A din 7 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Instanţa de apel a reţinut că împrejurarea că terenurile în litigiu sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, este confirmată de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, de raportul de expertiză extrajudiciar depus chiar de către reclamante şi de extrasele de carte funciară.
În condiţiile în care terenurile în discuţie nu se află în administrarea Municipiului Bucureşti, soluţia de declinare a competenţei este legală, unitatea implicată în privatizare fiind A.V.A.S.
Împrejurarea invocată de apelante, în sensul că, iniţial, terenurile au intrat în patrimoniul unei organizaţii cooperatiste, pentru ca apoi să fie preluate de stat fără titlu valabil, nu are relevanţă, pentru că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceste terenuri erau deţinute de societăţi comerciale pe acţiuni, respectiv de S.C. S.S. S.A., S.C. R. S.A. sau S.C. E.C.C.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantele.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că, prin dispoziţia atacată, Primarul general al municipiului Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a notificării către A.V.A.S., în vederea acordării de despăgubiri.
Deşi prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit că, la soluţionarea notificării, A.V.A.S. va trebui să analizeze dacă imobilele aparţin sau nu unor societăţi integral privatizate, dacă preluarea imobilelor de către stat s-a făcut în baza unui titlu valabil şi dacă restituirea în natură este posibilă, au menţinut, totuşi, ca validă dispoziţia emisă de primar, care se referă doar la despăgubiri, astfel încât există riscul ca posibilitatea restituirii în natură să nu fie analizată.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Dispoziţia nr. 9217 din 30 noiembrie 2007, Primarul general al municipiului Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a notificării către A.V.A.S., cu motivarea că imobilele teren nu se evidenţiază în administrarea Primăriei municipiului Bucureşti.
Nicăieri în cuprinsul deciziei atacate nu este menţionat faptul că declinarea competenţei către A.V.A.S. are loc în scopul stabilirii de despăgubiri, aşa cum eronat susţin reclamantele.
De altfel, chiar dacă o astfel de menţiune ar fi existat, aceasta nu poate produce efecte în ceea ce priveşte soluţionarea notificării, deoarece persoana juridică sesizată cu o notificare are plenitudine de competenţă cu privire la stabilirea măsurilor reparatorii ce vor fi dispuse.
În plus, atacată fiind în instanţă, decizia emisă de pârât trebuie interpretată în sensul dat de instanţă, iar A.V.A.S. nu poate ignora hotărârea pronunţată în cauză decât încălcând puterea lucrului judecat.
De aceea, recursul declarat de reclamante este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii I.M.T., P.G. şi P.L.G. împotriva Deciziei nr. 246/A din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1148/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
