ICCJ. Decizia nr. 1153/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1153/2012
Dosar nr. 39095/3/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1183 din 24 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii J.M., F.M., S.G., P.C., J.A. şi J.C. în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general.
A dispus modificarea Dispoziţiei nr. 11319 din 26 martie 2009, emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru terenul în suprafaţă de 585 mp, situat în Bucureşti, str. A., sector 4.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 11319 din 26 martie 2009, pârâta a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamanţilor, constând în diferenţa dintre suma încasată şi valoarea de piaţă pentru terenul în suprafaţă de 585 mp, situat în Bucureşti, str. A., sector 4, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură pentru că este afectat de elemente de sistematizare. Reclamanţii au încasat despăgubiri în valoare de 80.000 RON pentru această suprafaţă de teren.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite şi că, din adresa din 23 noiembrie 2009, emisă de S.C. A.V.L. Berceni S.A., a rezultat că imobilul situat în Bucureşti, str. A., compus din 596 mp teren şi construcţii în suprafaţă de 234,5 mp a fost expropriat şi demolat în baza Decretului nr. 137/1983, fiind acordate despăgubiri pentru construcţii în valoare de 80.000 RON, la data de 1 aprilie 1985, pentru teren nefiind acordate despăgubiri.
Prin urmare, este greşită scăderea valorii actualizate a despăgubirilor din valoarea terenului, impunându-se acordarea de despăgubiri la valoarea de piaţă integrală a terenului în suprafaţă de 585 mp.
Prin Decizia nr. 83A din 10 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general.
Instanţa de apel a reţinut că, prin adresa din 23 noiembrie 2009, emisă de S.C. A.V.L. Berceni, s-a comunicat instanţei faptul că pentru construcţiile care se aflau pe terenul în litigiu şi care au fost demolate după expropriere, s-au acordat despăgubiri în cuantum de 80.000 RON, nefiind acordate despăgubiri pentru teren.
Pentru acest motiv, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce priveşte stabilirea integrală a despăgubirilor.
Instanţa de apel a mai reţinut că prima instanţă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenţii şi că nu existau motive pentru reducerea onorariului de avocat, deoarece suma de 1.000 RON acordată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este nejustificată, prin raportare la valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că reclamanţii au încasat despăgubiri pentru teren la data exproprierii, deoarece, prin adresa din 23 noiembrie 2009, S.C. A.V.L. Berceni nu specifică dacă valoarea încasată au reprezentat despăgubiri numai pentru construcţii.
Recurenta a mai arătat că Municipiul Bucureşti nu are obligaţia legală de a stabili o anumită sumă ca măsură reparatorie, ci doar de a propune acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A mai arătat că reclamanţii nu pot primi despăgubiri, deoarece este aplicabil art. 5 din Legea nr. 10/2001 şi că trebuiau aplicate dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece litigiul nu comportă un grad de dificultate sporit, iar onorariul de avocat este prea mare faţă de Decizia nr. 3564/1999 a Consiliului Uniunii Barourilor din România.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Criticile referitoare la aplicabilitatea art. 5 din Legea nr. 10/2001 şi la faptul că pârâta nu are competenţa să stabilească cuantumul despăgubirilor sunt străine de cauză, deoarece art. 5 se aplică doar în situaţia în care persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri în baza acordurilor internaţionale privind reglementarea problemelor financiare aflate în suspensie, ceea ce nu este cazul reclamanţilor.
De asemenea, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au obligat pârâta să stabilească despăgubiri într-un anumit cuantum, ci doar au modificat dispoziţia deja emisă, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, constatând doar că despăgubirile vor privi valoarea terenului în suprafaţă de 585 mp, iar nu diferenţa dintre valoarea de piaţă a terenului şi suma actualizată primită cu titlu de despăgubiri.
Cât priveşte celelalte critici, care permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea sunt nefondate.
Astfel, spre deosebire de cele susţinute de recurenta-pârâtă, prin adresa din 23 noiembrie 2009, S.C. A.V.L. Berceni S.A. a atestat faptul că imobilul în litigiu a fost expropriat şi demolat prin Decretul nr. 1371983, poziţia 42 şi că ";s-au acordat despăgubiri pentru construcţii în valoare de 80.000 RON. Nu s-au acordat despăgubiri pentru teren";.
Faţă de acest înscris, în mod corect ambele instanţe au constatat că despăgubirile încasate ca urmare a exproprierii au vizat doar construcţiile, nu şi terenul expropriat.
Cât priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, se constată că onorariul de avocat nu este disproporţionat faţă de complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat, motiv pentru care nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Nici referirile la decizia Consiliului Uniunii Barourilor nu sunt fondate, deoarece aceasta stabileşte onorariile minimale care pot fi negociate de avocat, iar reducerea onorariului stabilit, aşa cum s-a arătat nu se poate realiza decât în funcţie de criteriile stabilite de art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de pârâtă se va privi ca nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin primar general, împotriva Deciziei nr. 83A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1154/2012. Civil → |
|---|
