ICCJ. Decizia nr. 1185/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1185/2012
Dosar nr.7638/105/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26 noiembrie 2007 sub nr. 7638/105 din 2007, reclamanţii I.G., B.G. şi Ş.E. au solicitat ca pârâţii Primarul Oraşului Băicoi şi Primăria Oraşului Băicoi să fie obligaţi la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării nr. 193 din 12 septembrie 2001 cu privire la terenul intravilan de 1.950 mp. din Băicoi, sub sancţiunea unor daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au învederat că în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au notificat Primăria Oraşului Băicoi, solicitând restituirea terenului descris, ce a aparţinut autorului I.B.C., conform actului autentic.
Ca urmare a completării acţiunii, în cauză a fost încuviinţată cererea contestatorilor de efectuare a expertizei tehnică topografie.
Prin încheierea din data de 14 mai 2008, după punerea în discuţia părţilor, constatând că sunt îndeplinite condiţiile instituite de art. 49 C. proc. civ., tribunalul a încuviinţat în principiu aceasta cerere de intervenţie, suplimentând obiectivele stabilite iniţial pentru expertiza în specialitatea topografie.
A dispus restituirea în natură către contestatoare a terenului cu suprafaţa de 1.735 mp., identificat pe conturul 1, 2, 3, C, D, 5, 4, 1, conform raportului de expertiză B.N., aşa cum a fost întregit, dar şi schiţei anexe la acesta.
A constatat că petentele sunt îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferenţa de 215 mp. nerestituit în natură, conform titlului VII a Legii nr. 247/2005.
A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Z.I.C., N.L., I.L., I.C., I.I. şi I.P.
A respins cererea contestatoarelor de acordare cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocatului ales.
A mai constatat tribunalul, că Legea nr. 10/2001 nu instituie vreo excepţie de la restituirea în natură, în raport de apartenenţa bunului la domeniul privat sau public al unei unităţi administrativ-teritoriale, raţiunea legiuitorului fiind aceea de a asigura o reparaţie efectivă celui de care statul a preluat, în mod abuziv, anumite bunuri.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Primarul oraşului Băicoi şi Primăria Oraş Băicoi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea apelanţilor la restituirea în natură a suprafeţei de 1.735 mp. identificată conform raportului de expertiză B.N., în condiţiile în care acest teren nu era liber şi face parte din domeniul public al oraşului Băicoi, fiind afectat de utilităţi.
Critica apelanţilor în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât face parte din domeniul public, a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură, indiferent dacă bunul face sau nu parte din domeniul public, excepţiile de la măsura restituirii fiind strict reglementate de această lege, niciunul dintre cazurile de excepţie nevizând apartenenţa bunului la domeniul public.
În speţă, pe terenul mai sus menţionat se află construcţii edificate înainte de 1 ianuarie 1990 şi construite din fondul centralizat al statului, terenul fiind amplasat în zona instituţiilor şi serviciilor, astfel încât nu poate fi restituit în natură potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Pentru aceste considerente prin Decizia nr. 229 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti în baza art. 296 C. proc. civ. a admis apelul, şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de 1.388 mp., constatându-se că petentele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferenţa de 562 mp. nerestituit în natură.
Împotriva deciziei civile nr. 229 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs Primarul Oraşului Baicoi şi Primăria Oraşului Baicoi, care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
În mod greşit instanţa de apel a dispus obligarea apelanţilor la restituirea în natură a suprafeţei de 1.388 mp, conform raportului de expertiza B.N., apreciind că Legea nr. 10/2001, nu instituie niciun fel de excepţie de la restituirea în natură, în raport de apartenenţa bunului la domeniul privat sau public al unei unităţi administrativ teritoriale, singura raţiune fiind aceea de a se asigura o reparaţie efectiva celui de la care statul a preluat în mod abuziv, anumite bunuri.
Deşi, în cauză, au fost efectuate mai multe expertize specialitatea topo, ale căror concluzii au fost fără echivoc, în sensul că terenul solicitat de către intimaţi face parte din domeniul public al oraşului Baicoi, este afectat de utilităţi, existând mai multe construcţii pe acesta, instanţa a dispus restituirea în natură parţială a acestuia, deşi exista prevederi exprese ale Legii nr. 10/2001, în speţă art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (3)-(4).
Se susţine că terenul în suprafaţă de 710 mp ce a făcut obiectul concesiunii către SC C. SRL este afectat de amenajări de utilitate publică, pe acesta se găseşte o construcţie, ce a fost edificată de către societatea concesionară, conform autorizaţiei deconstruire obţinută de către aceasta societate.
Se consideră că în mod greşit instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.388 mp şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferenţa de 562 mp, făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în materia proprietăţii publice.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001 considerând că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.388 mp, iar pentru diferenţa de 562 mp se impun a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 prin teren liber şi restituibil în natură, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică. De asemenea, art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, căii de comunicaţie, dotării tehnico - utilitare, subterane amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale.
Faţă de aceste dispoziţii legale în mod just instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.388 mp, terenul nefiind afectat de amenajări de utilitate publică aşa cum susţine recurenţii Primarul Oraşului Băicoi şi Primăria Oraşului Băicoi, criticile invocate de recurenţi neputând conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
Cum recursul promovat de recurenţii pârâţii este nefondat, şi cererea de intervenţie formulată în interesul recurenţilor de intervenientul SC C.I.E. SRL se va respinge, având în vedere dispoziţiile art. 51 C. proc. civ., deoarece prin această cerere de intervenţie accesorie, intervenienta tinde, prin apărările formulate, ca soluţia din proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit, respectiv în favoarea recurenţilor.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. şi fiind îndeplinită condiţia culpă procesuală în privinţa recurenţilor, aceştia vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de intervenţie în interesul recurenţilor pârâţi formulată de intervenientul SC C.I.E. SRL.
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Oraşului Băicoi şi Primăria Oraşului Băicoi, împotriva deciziei civile nr. 229 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii pârâţi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi I.G., B.G. şi Ş.E. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1172/2012. Civil → |
|---|
