ICCJ. Decizia nr. 1207/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1207/2012
Dosar nr.45090/3/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 13 decembrie 2007 reclamantul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G.T., în calitate de expropriată, să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului teren în suprafaţă de 76,16 mp şi construcţia în suprafaţă de 57,17 mp reprezentând cota indiviză de 68% din imobilul proprietatea pârâtei, situat în Bucureşti, în suprafaţă totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menţionat în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 221.711 lei, potrivit Legii nr. 33/1994; iar în contradictoriu cu pârâta B.V.C., în calitate de expropriată, să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului teren în suprafaţă de 35,84 mp şi construcţie în suprafaţă de 21,68 mp reprezentând cota indiviză de 32% din imobilul proprietatea pârâtei, situat în Bucureşti, în suprafaţă totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menţionat în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 97.151 lei, potrivit Legii nr. 33/1994.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de C.G.M.B. în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local regularizarea traseului Bulevardul Tudor Vladimirescu a fost declarată de utilitate publică. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţă publică prin afişare la sediul Consiliului Local al sectorului 5 şi prin publicare acesteia în presa locală, ziarul A. din data de 10 august2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 683 din 17 mai 2010 a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii principale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G.T., a respins ca neîntemeiată acţiunea principală şi cererea reconvenţională formulată de B.V.C.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii, invocată de pârâta G.T. în şedinţa publică din 22 iunie 2009, aceasta nu este întemeiată, câtă vreme prezenta acţiune are un obiect juridic bine determinat, formulat în condiţiile art. 112 C. proc. civ.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceeaşi pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 109 C. proc. civ., a respins-o, având în vedere că aceasta este titular al dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul cu privire la care se solicită să se dispună exproprierea.
Reclamantul a solicitat să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului în suprafaţă de 112 mp teren plus construcţie, din Bucureşti, acţiunea fiind respinsă, şi pe cale de consecinţă, s-a respins şi cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă B.V.C., de obligare a reclamantului la despăgubiri pentru exproprierea terenului, cerere subsecventă măsurii exproprierii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C., fără a se indica motivele de fapt şi de drept ale nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei apelate.
Curtea de Apel a respins apelul reţinând că, reclamantul nu a făcut nici o dovadă a îndeplinirii cerinţelor legale prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 33/1994, nedovedind în condiţiile art. 1169 C. civ. existenţa acestor documente pentru terenul situat în B-dul T. Vladimirescu.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat, prin Decizia nr. 175/A/2011.
Împotriva deciziei civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin D.T.D.S.C., cu sediul în Bucureşti, pentru următoarele motive: instanţa de fond şi cea de apel au pronunţat hotărâri fără a cuprinde motivele pe care se sprijină, devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304, pct. 7 C. proc. civ., iar instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se consideră că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă judecătorul să-şi motiveze în fapt şi în drept hotărârea pe care o pronunţă.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că Municipiul Bucureşti nu a făcut dovada că imobilul, a cărui expropriere s-a solicitat, se află în zona afectată de lucrarea de interes public local.
Se reţine că instanţa de apel a preluat în totalitate motivele instanţei de fond, fără a analiza probatoriul aflat la dosarul cauzei cu privire la îndeplinirea cerinţelor legale de către Municipiul Bucureşti cu privire la procedura exproprierii în vederea realizării lucrării. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au omologat în mod greşit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condiţiile în care expertul opinează întâi că "imobilul deţinut de G.T. compus din teren în suprafaţă de 76,16 mp ŞI construcţia în suprafaţă de 57,17 mp nu este inclus în planul de regularizare a traseului B-dului Vladimirescu". Ulterior, prin completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în urma admiterii obiecţiunilor formulate de Municipiul Bucureşti, expertul revine şi susţine că "imobilul intră în aria de expropriere", însă suprafaţa care urmează să fie expropriată este neclară.
Se conchide că s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 33/1994.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În cauză, Decizia Curţii de Apel Bucureşti cuprinde motivele pe care se sprijină, şi anume motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, aşa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a considerat în mod just că, nefiind motivat apelul declarat de apelantul Municipiul Bucureşti, în baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ., se impune a se pronunţa în fond numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Susţinerile recurentului - pârât sub acest aspect nu pot fi primite, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor reglementate de art. 8 şi 9 din Legea nr. 33/1994.
Nici motivul de modificare invocate de recurent şi anume acela reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, deoarece instanţele de apel şi cea de fond au interpretat în mod just dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că declararea utilităţii publice se realizează numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului.
De altfel, criticile recurentului reclamant Municipiul Bucureşti au fost invocate direct în faza procesuală a recursului, nu şi pe calea apelului exercitat împotriva sentinţei civile a Tribunalului Bucureşti. Conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunţată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac „subsecventă", în sensul că nu poate fi exercitată „omisso medio". Această regulă, potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat, „omisso medio", se aplică nu numai în situaţia în care partea nemulţumită de soluţie adoptată în prima instanţă nu a declarat apel, ci şi în situaţia în care Decizia a fost recurată, dar în faza apelului nu a fost invocate criticile de nelegalitate, ele fiind invocat direct în faza procesuală a recursului.
Considerentele de fapt şi de drept pentru care prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti nu au fost contestate de reclamant prin motivele de apel, astfel că motivele de recurs invocate direct în recurs nu mai pot face obiect al analizei instanţei de control judiciar.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin D.T.D.S.C. împotriva deciziei civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1189/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
