ICCJ. Decizia nr. 1224/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1224/2012
Dosar nr. 463/181/2008
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Petentul V.M.G., prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15 mai 2008, sub nr. 463/181/2008, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond Funciar Şovarna şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la care este îndreptăţit.
În motivare a arătat că este moştenitorul lui V.I.M. şi că doreşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autorului său, terenuri situate pe raza comunelor Bala, Ponoarele, Şovarna.
La termenul din data de 09 martie 2010 instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată cu privire la terenurile situate pe raza localităţii Şovarna, urmând ca cererea disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar şi întocmirea unei adrese către petent pentru a comunica dacă invocă sau nu excepţia de neconstituţionalitate, în caz afirmativ să precizeze care dispoziţii şi din care lege sunt neconstituţionale; să precizeze argumentele pentru fiecare dispoziţie legală ce o apreciază neconstituţională; să menţioneze dacă înţelege să propună probe sau nu în dovedirea plângerii, răspunsul fiind înaintat la data de 19 martie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 208 din 30 martie 2010 Judecătoria Baia de Aramă a respins plângerea, formulată în baza legilor fondului funciar, de V.M.G. în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Locală de Fond Funciar Bala şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că după apariţia Legii nr. 247/2005 petentul V.M.G. a formulat cerere la Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut autorului său V.I.M. Hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Ponoarele prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, a fost menţinută de Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi, prin Hotărârea nr. 317 din 03 aprilie 2008 (fila 57) acest organ cu activitate jurisdicţională respingând contestaţia formulată.
Prin cererea de chemare în judecată, petentul a dorit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut lui V.I.M., terenuri situate pe raza localităţilor Bala, Ponoarele şi Şovarna.
La termenul din data de 09 martie 2010, instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată cu privire la terenurile situate pe raza localităţii Şovarna, urmând ca cererea disjunsă să fie înregistrată ca un nou dosar.
S-a reţinut că petentul nu a solicitat alte probe în dovedirea acţiunii sale, arătând că înţelege să se folosească doar de înscrisurile depuse şi că acesta nu a făcut dovada amplasamentului terenurilor şi nici nu s-a putut verifica dacă dreptul de proprietate pentru acestea s-a reconstituit altor persoane.
Prin Decizia civilă nr. 687 din 10 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 463/181/2008 s-a respins recursul formulat de petentul V.M.G., împotriva sentinţei civile nr. 208 din 30 martie 2010, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, intimate fiind Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, Comisia Locală de Fond Funciar Bala şi Comisia Locală de Fond Funciar Şovarna.
Tribunalul Mehedinţi, pentru a pronunţa această decizie, a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală, că excepţia de neconstituţionalitate invocată este fără obiect, întrucât recurentul nu a arătat ce dispoziţie legală aplicabilă în cauză este neconstituţională şi că susţinerile privind prescripţia, exproprierea sau confiscarea nu au legătură cu soluţia pronunţată în cauză.
Instanţa a mai reţinut că precizarea de către reclamant a vecinilor trenurilor solicitate şi actele depuse, în mod corect nu au fost valorificate de către instanţa de fond, fără a fi completate cu proba unei expertize tehnice de specialitate, nefăcând dovada dreptului petentului.
Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul V.M.G. împotriva deciziei civile nr. 687 din 10 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 463/181/2008 în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, Comisia Locală de Fond Funciar Bala şi Comisia Locală de Fond Funciar Şovarna, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi de principiul legalităţii căilor de atac, consacrat şi la nivel constituţional, în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 15 mai 2008, sub nr. 463/181/2008 petentul V.M.G., în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisa Locală de Fond Funciar Bala, Comisia Locală de Fond Funciar Şovarna şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la care este îndreptăţit.
Sentinţa judecătoriei a fost pronunţată la data de 30 martie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, ce a modificat Legea nr. 18/1991, dar şi legile ulterioare adoptate în materia fondului funciar.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al acestui act normativ, calea de atac ce se exercită împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele de fond funciar în primă instanţă, este recursul.
Acţiunea din prezenta cauză are caracterul unui litigiu de fond funciar, iar hotărârea pronunţată în primă instanţă este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, calea de atac ce se putea exercita împotriva sentinţei civile nr. 208 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Baia de Aramă, era recursul.
Această concluzie, rezultă şi din interpretarea „per a contrario” a prevederilor art. 725 alin. (3) C. proc. civ., care dispun că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, ceea ce înseamnă că cele pronunţate ulterior, cad sub incidenţa legii noi.
În atare situaţie, Curtea de Apel Craiova a constatat că Tribunalul Mehedinţi în mod legal a soluţionat calea de atac, ca fiind recurs, întrucât în raport de dispoziţiile legale enunţate, calea de atac exercitată de părţi era recursul.
În aceste condiţii, a constatat că Decizia ce face obiectul recursului este o hotărâre pronunţată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată la rândul său cu recurs, împotriva sa putându-se exercita în condiţiile legii, celelalte căi extraordinare de atac.
Împotriva deciziei nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs V.M.G., întemeiat în drept în principal pe dispoziţiile art. 377 pct. 5 C. civ., Legii nr. 247/2005, art. 33 din Constituţia României, Legea nr. 18/1991, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată şi motivată în scris.
În motivarea recursului acesta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate nu se prescrie, că terenurile pe care le-a solicitat n-au fost expropriate sau confiscate prin hotărâre judecătorească. A mai susţinut că sentinţa atacată este nelegală, nemotivată şi neconstituţională, iar comisiile locale nu au respectat dispoziţiile art. 129, art. 132 şi art. 137 C. proc. civ. şi dispoziţiile legilor fondului funciar. Reclamantul a mai susţinut că prin nerespectarea acestor dispoziţii legale a fost prejudiciat şi că expertiza tehnică era imposibil de efectuat întrucât nu a avut la dispoziţie hărţile cadastrale întocmite în anii 1949 şi 1990.
Recursul reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile date de lege.
În cauză hotărârea a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Prin urmare, conform cerinţelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs şi aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Concluzia inadmisibilităţii recursului în speţa de faţă se impune prin prisma reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de Codul de procedură civilă, care nu permite posibilitatea recursului la recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.
Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată în mod legal, deopotrivă în recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) C. proc. civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M.G. împotriva deciziei nr. 1247 din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1223/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
