ICCJ. Decizia nr. 1231/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1231/2012
Dosar nr. 10653/63/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Reclamantul a chemat în judecată pe intimata SC C.I.T. SA Craiova pentru a fi obligată să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că în perioada 03 iulie 1965-16 iunie 1967 şi 22 ianuarie 1969-15 decembrie 1977 a desfăşurat activitate în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa I, pct. 95.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 4232 din 25 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 10653/63/2010, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul I.N., în contradictoriu cu pârâta SC C.I.T. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, la termenul de judecată din 25 octombrie 2010, instanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ., reţinând că între părţi a mai existat un litigiu, având acelaşi obiect şi cauză juridică, finalizat prin sentinţa nr. 947/2010, irevocabilă, prin care i s-a respins acţiunea.
Verificând în litigiul dedus judecăţii existenţa triplei identităţi, instanţa a reţinut că acţiunea promovată de reclamant în litigiul de faţă este identică cu acţiunea care face obiectul litigiului soluţionat prin sentinţa nr. 947/2010 şi prin urmare excepţia autorităţii de lucru judecat s-a constatat întemeiată, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 2150 din 30 martie 2011, a admis recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva sentinţei nr. 4232 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Craiova a reţinut că: instanţa de fond a admis acţiunea în baza excepţiei autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., reţinând că între părţi a mai existat un litigiu, având acelaşi obiect şi cauză juridică, finalizat prin sentinţa nr. 947/2010, irevocabilă, şi i-a respins acţiunea reclamantului pe acest aspect.
Curtea de apel, analizând sentinţa civilă nr. 947 din 04 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat că acţiunea anterioară formulată de către contestator, privind eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte încadrarea în grupa I de muncă a activităţii desfăşurate în perioada solicitată, a fost respinsă ca rămasă fără obiect, reţinându-se că răspunsul pârâtei, prin care recunoaşte că activitatea s-a încadrat în grupa I de muncă, echivalează cu adeverinţa solicitată de reclamant, deoarece atestă cele solicitate de acesta.
În prezenta cauză, la 22 septembrie 2010, intimata a depus adeverinţa nr. 1288 din 09 septembrie 2010, ca răspuns la adresa înaintată de instanţa de judecată, prin care a precizat că activitatea desfăşurată de reclamant în perioada solicitată s-a încadrat în grupa I de muncă, în proporţie de 100% din timpul efectiv lucrat.
În aceeaşi adeverinţă s-a precizat că reclamantului nu i s-a mai eliberat o adeverinţă în acest sens (precizare ce este în contradicţie cu considerentele sentinţei civile nr. 947 din 04 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale) şi că la nivelul unităţii nu s-a respectat procedura prevăzută de Ordinul nr. 50/1990, nedepunându-se tabelele de nominalizare şi hotărârea de încadrare în grupă.
În aceste condiţii, în care sentinţa civilă anterioară, invocată de instanţa de fond în admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat s-a pronunţat pe excepţia lipsei obiectului acţiunii reclamantului, Curtea de Apel Craiova a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., neexistând tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de cauză juridică şi că faţă de aceste considerente se impune soluţionarea pe fond a cererii formulate de contestator, aspect pe care instanţa de fond nu l-a realizat.
Împotriva deciziei nr. 2150 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, acestei decizii, a formulat recurs reclamantul I.N., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de recurs trebuia să analizeze pe fond cererea, pentru a stabili dacă activitatea desfăşurată se încadrează în grupa I de muncă, aşa cum s-a procedat în cazul unor colegi de serviciu aflaţi în situaţii similare.
Recursul reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile date de lege.
În cauză hotărârea a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Prin urmare, conform cerinţelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs şi aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Concluzia inadmisibilităţii recursului în speţa de faţă se impune prin prisma reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de Codul de procedură civilă, care nu permite posibilitatea recursului la recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.
Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată în mod legal, deopotrivă în recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) C. proc. civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 2150 din 30 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1227/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
