ICCJ. Decizia nr. 1287/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1287/2012
Dosar nr. 1864/111/2011
Şedinţa publică din 8 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 1864/111/2011, reclamantul J.P. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Beiuş solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 130.059 lei titlu de daune, pentru revocarea nejustificată în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director al societăţii.
Prin sentinţa nr. 431/COM/2011, Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta SC E. SA Beiuş şi în consecinţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în ceea ce priveşte excepţia invocată de societatea pârâtă, prima instanţă, pe baza probelor administrate în cauză, a stabilit următoarele:
Reclamantul J.P. a fost numit în funcţia de director al societăţii pârâte SC E. SA Beiuş prin Hotărârea nr. 30 din 09 octombrie 2000 al Consiliului Local al oraşului Beiuş (fila 28).
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Beiuş nr. 48 din 30 septembrie 2003 s-a decis reorganizarea Consiliul de Administraţie al SC E. SA, compus din trei membrii, după cum urmează: ec. J.P. – directorul unităţii, ing. C.V. – director I.C.C.R. Beiuş, ing. B.V. – profesor. S-a stabilit ca acest consiliu de administraţie va coordona activitatea unităţii, conform statutului propriu şi a legislaţiei în vigoare (fila 29).
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Beiuş nr. 10 din 26 iunie 2008 s-a decis reorganizarea Consiliul de Administraţie al SC E. SA prin înlocuirea a doi membrii ai consiliului (fila 27).
Prin Hotărârea nr. 86 din 22 octombrie 2010 a Consiliului Local al municipiului Beiuş, consiliu întrunit ca AGA a SC E. SA, s-a hotărât revocarea din funcţia de director al SC E. SA Beiuş a reclamantului J.P.. Aducerea la îndeplinire a respectivei dispoziţii, conform art. 2 din HCL nr.86/2010, s-a încredinţat Preşedintelui Consiliului de Administraţie (fila 4).
Prima instanţă a constatat că revocarea reclamantului J.P. din funcţia de director al societăţii SC E. SA Beiuş nu s-a dispus printr-o hotărâre AGA a pârâtei SC E. SA ci printr-o hotărâre a Consiliului Local al municipiului Beiuş (respectiv prin HCL nr. 86 din 22 octombrie 2010), chiar dacă aceasta s-a întrunit ca AGA a SC E. SA nu a luat o hotărâre ca adunare generală a acţionarilor ci a dispus printr-o hotărâre luată în baza Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, motiv pentru care prima instanţă a apreciat că acţiunea trebuia îndreptată împotriva Consiliului Local al municipiului Beiuş, conform Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nici o dovadă cu privire la faptul că societatea pârâtă ar fi solicitat sau ar fi propus schimbarea reclamantului din funcţia deţinută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul J.P., solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare aceleaşi instanţe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia nr. 83 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis, ca fondat, apelul declarat de reclamant, a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza la prima instanţă pentru o nouă judecare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul J.P. a solicitat a se dispune obligarea pârâtului SC E. SA Beiuş la plata sumei de 130.059 lei, cu titlu de daune pentru revocarea sa din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director al societăţii, cererea fiind soluţionată de către prima instanţă, pe cale de excepţie, reţinându-se lipsa calităţii procesual pasive a pârâtei.
Potrivit Hotărârii nr. 86 din 22 octombrie 2010 (depusă în copie la dosarul de fond - fila 4), Consiliul Municipal Beiuş, „ca Adunare Generală a Acţionarilor SC E. SA ", a hotărât revocarea din funcţia de director al societăţii de mai sus, a apelantului – reclamant J.P.
Prin Hotărârea nr. 84 din 22 octombrie 2010 (fila 32), Consiliul Municipal Beiuş, în aceeaşi calitate („ca Adunare Generală a Acţionarilor SC E. SA"), a hotărât revocarea din funcţie a Consiliului de Administraţie al societăţii, format din d-nii J.P., P.D. şi C.O.M.F., G.I. şi B.A.M., iar prin Hotărârea nr. 85 din 22 octombrie 2010 (fila 33) emisă, de asemenea, de Consiliul Municipiului Beiuş, au fost aleşi noii membri ai Consiliului de Administraţie şi preşedintele Consiliului de Administraţie.
Din informaţiile furnizate de către OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 16-24 dosar apel), a reieşit că intimata-pârâtă SC E. SA a fost înfiinţată în anul 1995, ca societate pe acţiuni, având ca unic acţionar pe Consiliul Local Beiuş.
Potrivit art. 14 din Statutul actualizat al societăţii comerciale „E." SA Beiuş (filele 37-47 dosar apel), Adunarea Generală a Acţionarilor, formată din membrii Consiliului Local, ca acţionar unic, în afară de dezbaterea altor probleme înscrise pe ordinea de zi, are ca atribuţii şi alegerea membrilor Consiliului de Administraţie şi a comisiei de cenzori.
Art. 18 din Statutul societăţii prevede că Adunarea Generală a Acţionarilor alege dintre membrii Consiliului de Administraţie un preşedinte, care poate fi directorul general al unităţii. Acelaşi text mai statuează că directorul unităţii este revocat din funcţie sau numit în funcţie de către Adunarea Generală a Acţionarilor.
Din cele relevate mai sus reiese, fără nici un echivoc, că hotărârile emise de către Consiliul Local Beiuş, prin care apelantul – reclamant a fost revocat din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director al societăţii intimate, au fost luate în calitatea sa de unic acţionar al societăţii şi nicidecum în calitate de organ al administraţiei publice locale, astfel cum greşit a reţinut prima instanţă. De altfel, chiar în cuprinsul hotărârilor citate s-au menţionat în mod expres următoarele: „Consiliul Municipal Beiuş, ca Adunarea Generală a Acţionarilor SC E. SA, hotărăşte ….. " .
Aşa fiind, în mod greşit, Tribunalul Bihor nu a analizat temeinicia cererii formulate de către reclamant, în contradictoriu cu pârâta pe care acesta a înţeles să o cheme în judecată, apreciind în mod eronat că aceasta nu are calitate procesual pasivă, iar petentul ar trebui să se adreseze instanţei de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004.
Obiectul cererii de chemare în judecată a fost clar precizat de către reclamant, acesta solicitând obligarea societăţii pârâte la plata unor daune – interese, în cuantum de 130.059 lei, reprezentând echivalentul remuneraţiei cuvenite pe perioada de la revocarea din funcţie până la data la care urma să-i expire mandatul.
Între apelant şi Consiliul Local Beiuş, ca organ a administraţiei publice locale, nu există nici un raport juridic, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a relevat deja, hotărârile prin care s-a dispus revocarea acestuia din funcţie, au fost emise de către Consiliul Local, în calitatea pe care acesta o deţine în cadrul societăţii intimate, respectiv, aceea de unic acţionar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta recurentă SC E. SA Beiuş, aducându-i următoarele critici:
Instanţa de apel, a aplicat greşit legea şi a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că deşi ultima numire a reclamantului în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director al SC E. SA a fost făcută în temeiul legii administraţiei publice locale, instanţa de apel a apreciat, în mod eronat, că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, actul de numire a reclamantului fiind unul administrativ şi nu unul comercial, fiind legală şi temeinică soluţia primei instanţe.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 2 martie 2012, reclamantul-recurent a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
SC E. SA este o societate comercială care a fost înfiinţată şi care funcţionează în baza dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, chiar dacă unicul asociat (acţionar) este Consiliul Local Beiuş.
Prin urmare, funcţionarea acestei societăţi, precum şi desemnarea organelor sale de conducere sau înlocuirea lor se face în temeiul dispoziţiilor legii societăţilor comerciale.
Faptul că plenul Consiliului Local ţine loc de adunare generală a acţionarilor SC E. SA, nu poate conduce la concluzia că hotărârea luată de Consiliul Local în ce priveşte funcţionarea acestei societăţi are natura unui act administrativ care poate fi atacat în contencios, cu atât mai mult cu cât din chiar cuprinsul hotărârilor nr. 84 şi 86 din 22 octombrie 2010 ale Consiliului Local al Municipiului Beiuş, rezultă că hotărârile s-au luat în calitate de Adunare Generală a Acţionarilor de la SC E. SA.
Prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E. SA Beiuş împotriva deciziei nr. 83/C/2011-A din 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1472/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
