ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1481/2012
Dosar nr.1509/63/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1509/63/2010, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S.V. şi au fost obligate pârâtele B.C.R.A. SA Bucureşti şi B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova să achite reclamantei suma de 498.573 lei şi cheltuielile de judecată în cuantum de 16.409 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că litigiul dintre părţi are ca obiect doar valoarea despăgubirilor cuvenite asiguratei potrivit contractului.
S-a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la recuperarea atât a costului reparaţiilor evidenţiate în devize, cât şi a costului lucrărilor suplimentare apărute în cursul execuţiei şi a căror mărime este de 20 % din valoarea stabilită prin devize, potrivit HG 28/2008 şi OUG 34/2009, avute în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză şi a răspunsului la obiecţiunile părţilor.
Potrivit acestuia, valoarea lucrărilor de reparaţii şi consolidări la imobilul asiguratei, stabilite pe bază de indicii este de 721.826 lei, sumă care nu depăşeşte valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel la 9 februarie 2011, pârâta SC B.C.R.A.V. SA Bucureşti.
Prin Decizia nr. 95 din 21 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA împotriva sentinţei nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimata reclamantă M.S.V. şi intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova.
A schimbat sentinţa nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1509/63/2010, în sensul că a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta M.S.V.
A obligat pârâtele la plata sumei de 407.432 lei despăgubiri către reclamantă şi la 12.975 lei cheltuieli de judecată.
A admis cererea apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA, de întoarcere a executării.
A obligat intimata reclamantă M.S.V. să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA, suma de 91.141 lei.
A obligat intimata reclamantă M.S.V. la 2.217 lei cheltuieli de judecată aferente apelului.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod nelegal a obligat pârâta la plata despăgubirii către reclamantă calculată în baza indiciilor I., varianta corectă de calcul fiind cea efectuată în baza documentelor justificative.
Cu privire la această variantă de calcul a despăgubirii, pârâta apelantă a avut obiecţiuni exprimate în motivele de apel, pentru care Curtea a încuviinţat efectuarea suplimentului de expertiză în cauză.
Curtea a constatat că expertul a întocmit varianta de calcul potrivit art. 6 din contractul de asigurare pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantă şi nu există argumente juridice din partea apelantei pentru a contesta acest mod de calcul. Faţă de valoarea bunului asigurat la momentul producerii incendiului (732.900 lei ), valoarea finală a despăgubirii calculată de expert în apel, de 630.685 lei, în baza dispoziţiilor art. 6 din contractul de asigurare, nu contravine dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile nedepăşind nici valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, nici cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.
În baza art. 4041 şi următoarele C. proc. civ., având în vedere soluţia adoptată, Curtea a admis cererea apelantei privind întoarcerea executării şi a dispus ca intimata reclamantă M.S. să restituie acesteia suma de 91.141 lei.
Prin Decizia nr. 120 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis cererea formulată de apelanta pârâtă SC B.C.R.A.V. SA Bucureşti, privind completarea deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.S.V. şi intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova.
A dispus completarea deciziei nr. 95/2011 din 21 iunie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării şi cu privire la capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată şi a obligat intimata reclamantă M.S.V. să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA şi suma de 3434 lei.
Împotriva deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta SC B.C.R.A.V. SA.
Reclamanta M.S.V. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 299-304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 3114 pronunţate de Tribunalul Dolj la 21 decembrie 2010.
În dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel în mod neîntemeiat n-a ţinut cont de suplimentul la raportul de expertiză şi anume de faptul că la obiectivul nr. 2 din supliment expertul a concluzionat foarte clar că valoarea lucrărilor este de 577.469 lei, iar restul valorii de executat este de 144.317 lei. Expertul tot în suplimentul la raportul de expertiză calculează şi diferenţa pe care apelanta ar fi trebuit să o achite şi anume 523.501 lei, mai mult cu 24.928 lei faţă de sentinţa nr. 3114 pronunţată de Tribunalul Dolj. Expertul a explicat că cea mai mare parte a lucrărilor executate sunt lucrări ascunse şi la efectuarea expertizei nu s-au mai putut determina cantităţile lucrărilor ce au fost executate.
- Instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că nu se poate stabili valoarea lucrărilor pe bază de devize din culpa pârâtei care nu şi-a angajat un diriginte de şantier atestat care să însumeze toate lucrările (inclusiv cele suplimentare), aspecte care au fost evidenţiate de expert în raportul de expertiză şi în supliment.
Pârâta SC B.C.R.A.V. SA a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului şi în principal, modificarea hotărârii, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii pentru suma de 95.421 lei reprezentând diferenţa dintre despăgubirea calculată iniţial de expert la fond şi suma achitată deja de societatea recurentă. S-a solicitat şi întoarcerea executării în măsura desfiinţării titlului executorii. În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru efectuarea unei noi expertize, cu numirea unui alt expert decât cel de la fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Soluţia este rezultatul încălcării normelor de procedură privind incompatibilitatea experţilor, respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C. proc. civ. S-a învederat că expertul a devenit incompatibil prin faptul că şi-a exprimat deja opinia în speţă. Solicitarea de numire a unui nou expert a fost respinsă în mod neîntemeiat de instanţa de apel considerându-se că de vreme ce s-a solicitat prin cererea de apel un supliment la raportul de expertiză, iar nu o contraexpertiză, nu se impunea numirea unui nou expert.
- În al doilea rând s-a susţinut că hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât despăgubirea la care a fost obligată recurenta nu reflectă cuantumul real al prejudiciului. Suma de 630.685 lei reprezintă un calcul ipotetic al despăgubirii determinat conform unui program informatic, în condiţiile în care încă de la data efectuării expertizei la fond lucrările fuseseră executate în măsură covârşitoare, mărturie stând actele de reparaţii, precum şi menţiunile expertului care a arătat că imobilul a fost reparat în mare parte. Instanţa de apel a omologat în mod greşit raportul de expertiză, nefiind o probă utilă cauzei, iar stabilirea sumei de 630.685 lei ca întindere a prejudiciului suferit de asigurat s-a făcut în mod arbitrar.
Recurenta-pârâtă SC B.C.R.A.V. SA a depus note scrise prin care a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantei raportat la prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Pentru termenul de la 15 martie 2012 reclamanta a depus o dezvoltare a motivelor de recurs. S-a susţinut că este criticabilă soluţia dată de instanţa de apel care are în vedere tot varianta iniţială de stabilire a cuantumului sumelor reprezentând contravaloarea despăgubirilor în varianta de devize antecalculaţie deşi prin însuşi suplimentul la raportul de expertiză ambii experţi arată că la stabilirea valorilor s-a avut în vedere preţul de material şi manopera efectiv achitate de reclamantă şi nu s-au mai avut în vedere devizele antecalculaţie stabilite la preţuri minimale.
Astfel concluziile raportului de expertiză în varianta de supliment de la dosarul de apel sunt intrinsec fondate ele neavând în vedere indicii de referinţă ci preţurile efectiv practicate de unităţile care au comercializat materialele achiziţionate.
Instanţa de apel utilizează sume care nu au legătură cu sumele menţionate în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză, făcând trimitere la o sumă asigurată de 732.900 lei la data evenimentului (ea în realitate fiind de 842.640 lei) la o valoare de 630.685 lei contravaloare reparaţii necesare deşi în suplimentul la raportul de expertiză se vorbeşte despre o valoare totală a reparaţiilor necesare de 721.826 lei, fiind în confuzie asupra sumelor menţionate de experţi.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de recurenta pârâtă astfel cum a fost dezvoltată, raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În speţă, din observarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă M.S.V. se constată că motivele invocate de către recurentă în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Astfel, recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de interpretare a probelor administrate (expertize, supliment la raportul de expertiză), situaţie care nu se încadrează în motivele de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.
Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în realitate recurenta- pârâtă reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la cuantumul despăgubirilor, ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunţată, nu este suficientă, din această perspectivă.
În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., şi cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziţii legale imperative.
Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt şi reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, a constata nulitatea cererii de recurs.
Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanţa de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textului de lege invocat, va admite excepţia şi va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recursul pârâtei este nefondat.
Motivul de recurs fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează încălcarea normelor de procedură privind incompatibilitatea experţilor, respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre părţi are posibilitatea de a solicita instanţei recuzarea expertului desemnat. Recuzarea se solicită de partea interesată în termen de 5 zile, care curge de la data numirii expertului art. 204 alin. (2) C. proc. civ.) dacă motivul recuzării există la acel moment.
În cauză se constată că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de recuzare în termenul prevăzut de art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care operează decăderea părţii din dreptul de a invoca această nulitate.
Faţă de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. neinvocarea neregularităţii în termenul stabilit duce la acoperirea acesteia ceea ce împiedică posibilitatea invocării ei ulterioare.
Se apreciază totodată că toate celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă nu constituie motive de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii recurate.
Recurenta reia apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, prin abrogarea pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ.
Prin criticile invocate pârâta şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Ţinând cont că prin cererea de apel s-a solicitat un supliment la expertiză şi faţă de conţinutul acestuia instanţa în aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ. în mod legal a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize, încât nu se impune nici casarea hotărârii, invocată în subsidiar de recurentă prin motivele de recurs.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta M.S.V., împotriva deciziei Secţiei comerciale a Curţii de Apel Craiova nr. 95/2011 din 21 iunie 2011.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1287/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
