ICCJ. Decizia nr. 1293/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1293/2012
Dosar nr.49743/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 februarie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5054/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul F.N.A. a chemat în judecată casa de pensii a M.A.I. în calitate de pârâtă, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu, decizie nr. 139763 din 27 decembrie 2010 şi menţinerea pensiei stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata diferenţelor şi dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 5954 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, normă incidentă în cauză pentru determinarea competenţei teritoriale, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prin urmare, cum în speţă se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau case teritoriale de pensii, respectiv, o decizie a casei de pensii a M.A.I., s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la sediul pârâtului, aşadar, Tribunalul Bucureşti, procedându-se la declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe.
Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 49743/43/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 11001 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj, constatând ivit conflict negativ de competenţă, astfel că, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Tribunalul Bucureşti a făcut aplicarea art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ca şi a art. 725 alin. (1) şi art. 721 C. proc. civ.
S-a reţinut că Legea nouă (Legea nr. 263/2010) intrată în vigoare la 23 decembrie 2010 este legea aplicabilă, prin legea nouă modificându-se norma de competenţă reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Înalta Curte, analizând normele incidente în ce priveşte competenţa teritorială exclusivă în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine tribunalului de la domiciliul reclamantului (în speţă, Tribunalul Dolj) potrivit celor ce succed.
Contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 139763 din 27 decembrie 2010 de recalculare a pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 119/2010 a fost înregistrată pe rolul instanţei la 2 februarie 2011.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină în raport de normele incidente la data învestirii instanţei.
Aşa cum ambele instanţe în conflict au constatat, la data înregistrării contestaţiei, Legea nr. 19/2000 era abrogată în mod expres prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011.
În acelaşi timp, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 (act normativ în temeiul căruia a fost emisă Decizia de recalculare a pensiei de serviciu obţinută de reclamant în baza Legii nr. 164/2001), Legea nr. 19/2000 este act normativ de trimitere în ce priveşte procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010.
Prezentul regulator de competenţă priveşte o chestiune de rezolvare a unui conflict de aplicare a legii în timp, respectiv, a normelor de competenţă incidente în acest tip de litigii de asigurări sociale.
Astfel, art. 156 din Legea nr. 263/2010 stabileşte că prevederile sale, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Drept urmare, conflictul în timp dintre normele de competenţă se soluţionează potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă, dreptul comun în materie, regula aplicabilă prin analogie, fiind cea înscrisă în dispoziţiile art. 727.
Art. 727 C. proc. civ. dispune că ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc, ceea ce constituie o aplicare a principiului imediatei aplicări a normelor noi de procedură.
Aplicând prin analogie această regulă de soluţionare conflictului de legi în timp, reiese că art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie a se constata ca fiind norma aplicabilă, ca norma nouă la care face trimitere art. 156 din Legea nr. 19/2000 (la rândul său, normă de trimitere în cuprinsul art. 54 din Legea nr. 164/2001).
Cum art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul reclamantul, Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea instanţei mai întâi învestite, anume, Tribunalul Dolj, ca instanţă în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul, dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 neputând ultraactiva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1306/2012. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 1294/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
