ICCJ. Decizia nr. 1295/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 115 din 02 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.F., în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA, și intervenienții în interes propriu M.M.E., D.N. și J.I.
în consecință, a dispus anularea brevetului de invenție nr. X/2002 cu cheltuieli de judecată către reclamant în sarcina pârâtei și a intervenienților.
A respins, totodată, ca neîntemeiată, cererea de intervenție formulată în cauză de către intervenienți.
în motivarea sentinței, s-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea brevetului de invenție nr. X/2002, invocând faptul că la data acordării protecției brevetul nu îndeplinea condiția noutății, având în vedere că soluția tehnică brevetată fusese dezvăluită în teza sa de doctorat întocmită în cursul anului 1982 și susținută public în anul 1983 la Institutul Politehnic T.V. Timișoara.
Pentru a fi element distructiv de noutate materialul publicat în teza de doctorat a reclamantului trebuie să reprezinte o anterioritate certă, suficientă și omogenă în sensul în care soluția dezvăluită în acest material este suficientă pentru a permite realizarea invenției și toate caracteristicile invenției apar a fi întrunite în materialul opozabil.
Concluziile contraexpertizei efectuate de comisia de 3 experți având în componență și un specialist în domeniul termoenergetic, a fost aceea că lucrarea de doctorat a reclamantului reprezintă o anterioritate distrugătoare de noutate a brevetului nr. Y/2000, această singură probă fiind publică, certă, suficientă pentru realizarea integrală a invenției și omogenă, deoarece întrunește toate caracteristicile brevetului.
Astfel, materialul opozabil este cert, întrucât a fost tipărit, difuzat sub formă de rezumat în 1983 specialiștilor din domeniul electroenergetic și a fost susținut public la data de 06 februarie 1984.
Anterioritatea este suficientă și a fost apreciată de experți raportându-se la persoane de specialitate, capabile să înțeleagă invenția și să o realizeze.
S-a arătat că lucrarea reclamantului propunea, în esență, următoarele soluții: mărirea numărului de arzătoare de la 8 la 12, prin amplasarea a încă 4 pe peretele frontal al focarului, utilizarea aceluiași tip de arzătoare cu cel existent și pentru cele suplimentare, racordarea a câte 3 arzătoare la fiecare moară, câte unul pe fiecare perete pentru echilibrarea distribuției termice în focar.
Analizând comparativ revendicările invenției brevetate, experții au concluzionat că toate elementele principale și secundare ale celor două revendicări - cele 4 arzătoare suplimentare pe pereții frontali ai cazanului situat la aceleași cote cu arzătoarele de pe pereții laterali ai cazanului - se regăsesc integral în soluția pronunțată în teza de doctorat a reclamantului.
Tribunalul a omologat acest raport de expertiză, înlăturând concluziile expertizei tehnice efectuate de expert A.L.D., având în vedere participarea la efectuarea contraexpertizei a 3 experți, doi dintre ei specialiști în domeniul proprietății industriale și unul având specializare în domeniul termoenergetic, domeniu căruia îi aparține invenția ce face obiectul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a admis acțiune, dispunând anularea brevetului de invenție nr. X/2002 pentru neîndeplinirea condiției de brevetabilitate privind noutatea, iar ca o consecință a admiterii acțiunii, cererea de intervenție a fost respins ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 260A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienți împotriva sentinței menționate și a respins ca nefondate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată ale intimaților.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a înlăturat criticile referitoare la încuviințarea efectuării unei contraexpertize, de către o comisie de trei experți, dintre care unul cu specialitatea termoenergetică, dat fiind obiectul expertizei, ce necesita specializare strictă și dat fiind faptul că specializarea tehnică a expertului ce a întocmit prima expertiză era într-un cu totul alt domeniu tehnic - construcții mașini.
Deoarece expertiza presupune o analiză elaborată a elementelor cuprinse în revendicările brevetului și în lucrarea de specialitate întocmită de către reclamant, iar pe de altă parte este necesar a fi evaluat de către experți stadiul tehnicii la data depunerii depozitului național referitor la brevet, nu se poate reține că specializarea expertului nu avea importanță în cauză.
Curtea a constatat că expertiza comisiei de experți este mult mai elaborată, compararea elementelor mult mai concretă decât în raportul întocmit de către expert A.D.L., astfel încât soluția Tribunalului de a omologa această expertiză apare ca perfect justificată, pe lângă considerentul deja avut vedere al specializării expertului.
Pe de altă parte, criticile apelanților la adresa concluziilor experți efectuate de către comisia de experți nu sunt de natură să afecteze legalitatea întocmirii acesteia.
Astfel, faptul că experții nu fac referire la prevederile Legii nr. 64/1991 nu este un element care să afecteze credibilitatea acesteia, câtă vreme, în conformitate cu prevederile art. 201 C. proc. civ., expertul judiciar este doar dator să acorde asistență judecătorului în privința cunoștințelor de specialitate pe care acesta nu le deține.
în ceea ce privește analiza, interpretarea și aplicarea prevederilor legii, aceasta este exclusiv atribuția judecătorului.
Analiza condițiilor de brevetabilitate se face prin coroborarea elementelor cuprinse în revendicări și în desenele prezentate în textul brevetului.
Finalitatea textului art. 34 din Legea nr. 64/1991 este aceea de a se asigura elemente care să asigure o mai bună înțelegere a elementelor cuprinse în revendicări, elementele desenelor urmând a fi analizate în ipoteza în care cuvintele nu sunt suficient de clare.
în speță, faptul că experții nu au făcut referire la desene nu este un element imputabil acestora, având în vedere că apelanții nu indică elemente ce ar reieși din descrierea desenelor și care ar atrage concluzii diferite decât cele reținute de către comisie.
Deoarece în textul expertizei se analizează toate elementele cuprinse în revendicările brevetului prin comparare cu cunoștințele de specialitate expuse în lucrarea întocmită de către reclamant, Curtea a constatat că elementele invocate de către apelanți ca nefiind analizate sunt elemente care nu ar fi putut schimba concluziile acesteia.
Nu numai că elementele principale constând în numărul arzătoarelor, poziționarea acestora și deservirea lor de către mori sunt identice în cele două elemente comparate dar, mai mult, elementele secundare precum deservirea cazanelor exclusiv de către combustibil cărbune, ș.a. sunt, de asemenea aceleași.
Prin urmare, nu există elemente care să indice netemeinicia concluziilor raportului de expertiză pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, intervenienții M.M.E., D.N. și J.I., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:
- Decizia recurată nu este motivată, din cele 11 pagini ale hotărârii, doar una cuprinde motivarea propriu-zisă.
Afirmația că expertiza comisiei de experți este mult mai elaborată decât raportul întocmit de către expert A.D.L. nu este susținută cu niciun argument, iar instanța de apel nu a verificat specializările experților, pentru că, altfel, ar fi constatat că niciunul nu era specialist în termoenergetică, după cum s-a susținut.
- Constatările instanței de apel în sensul că elementele principale constând în numărul arzătoarelor, poziționarea acestora și deservirea lor de către mori ar fi identice în cele două elemente comparate nu sunt reale.
Astfel, chiar dacă numărul arzătoarelor este identic, diferă tipul și caracteristicile lor geometrice.
Arzătoarele propuse în teza de doctorat au un diametru de 625 mm, or, în invenție, arzătoarele folosite au diametrul de 814 mm. Astfel, în teza de doctorat se propune utilizarea "aceluiași tip de arzător cu cel existent și pentru cele suplimentare", iar în rezumatul tezei de doctorat se precizează că "Soluția prezintă avantajul că nu trebuie modificată construcția arzătorului de praf, propuneri ce nu se regăsesc în invenție.
Toate cercetările teoretice și practice din teza de doctorat au fost efectuate între anii 1976 - 1981, când arzătoarele aveau un diametru de 625 mm. în invenție, s-au folosit arzătoare cu diametrul de 814 mm. Acest aspect este dovedit prin documentația "Raport tehnico-economic asupra implementării la Termocentrala Mintia - Deva a brevetului de invenție nr. Y eliberat de O.S.I.M. în data de 30 august 2002" (întocmit de I.C.E.M.E.N.E.R.G.), documentație furnizată de E. Mintia - Deva și depusă la dosar.
în ceea ce privește poziționarea arzătoarelor și deservirea lor de către mori, acestea sunt diferite în cele două elemente comparate, relațiile constructive și funcționale dintre arzătoare și mori diferind la invenție fată de teza de doctorat.
în revendicarea a doua a invenției, se precizează "fiecare moară de cărbune alimentează cu amestec cărbune-aer câte 3 arzătoare din care 2 sunt amplasate pe unul din pereții laterali ai cazanului, iar celălalt arzător este amplasat pe peretele frontal al cazanului". în teza de doctorat, este vorba despre "racordarea a 3 arzătoare la fiecare moară, față de două în prezent, câte unul pe fiecare perete (stânga, dreapta și frontal) pentru echilibrarea distribuției termice în focar la funcționarea permanentă cu câte 3 mori pe cazan după schema propriu-zisă din figura 6.6".
Recurenții au precizat că sunt diferite, de asemenea, cotele și peretele pe care se amplasează arzătoarele suplimentare, aspect precizat și în revendicarea 1 a invenției. Astfel, cota inferioară este 12.826 mm mai mult, iar cota superioară 15.916 mm, elemente ce nu se regăsesc nicăieri în teza de doctorat.
S-a arătat că, în ceea ce privește funcționarea cazanului la capacitate nominală, soluția utilizării a două mori cu 6 arzătoare este total diferită de cea din teza de doctorat, și anume racordarea a câte 3 arzătoare la fiecare moară, câte unul pe fiecare perete stânga, dreapta și frontal, pentru echilibrarea distribuției termice în focar la funcționarea permanentă cu câte 3 mori pe cazan.
Această soluție din invenție este evidențiată în cele 6 diagrame din figura 3 a invenției, ce prezintă 6 moduri de funcționare posibile ale cazanului la sarcină nominală. Niciunul din aceste 6 moduri de funcționare ale cazanului nu este posibil după soluțiile prezentate în teza de doctorat.
Constatările instanței de apel în sensul că elementele secundare precum deservirea cazanelor exclusiv de către combustibil, cărbune ș.a. ar fi aceleași este eronată, deoarece puterile calorifice inferioare și implicit caracteristicile fizico-chimice ale cărbunelui folosit, diferă cu 30 - 40% elemente ce obligă la folosirea altor tipuri de arzătoare, conducte și mori pentru a se asigura o ardere optimă.
Astfel, teza de doctorat se referă la cărbuni cu puteri calorifice inferioare ce se achiziționează la E. Deva - Mintia, anume mixte de huilă cu puterea calorifică inferioară de 2.200 - 2.600 kcal/kg. Or, E. Deva - Mintia nu a folosit după anul 2000 cărbune cu putere calorifică inferioară sub 3.000 kcal/kg (12.588 KJ/kg), aspect ce este evidențiat în Raportul tehnico-economic întocmit de I.C.E.M.E.N.E.R.G. în comunicarea serviciului sinteze și management energetic privind cărbunele consumat în perioada 2000 - 2007 la E. Deva - Mintia se precizează că acesta avea puteri calorifice inferioare de peste 3.500 kcal/kg.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cu toate că recurenții au indicat drept temei juridic al criticilor formulate doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că acestea se încadrează și în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din moment ce se susține nemotivarea hotărârii, context în care urmează a fi analizate.
Pretinzând că decizia recurată nu este motivată, recurenții invocă un argument cantitativ, acela al ponderii pe care o ocupă motivarea propriu-zisă în economia hotărârii.
Or, o asemenea susținere nu poate fi primită din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 cu referire la exigențele din art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe temeiul cărora s-ar putea reține nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurenții nu au invocat niciuna dintre aceste ipoteze legale, astfel încât împrejurarea că instanța a răspuns succint motivelor de apel, nu reprezintă o încălcare a prevederii legale ce obligă pe judecător a arăta motivele de fapt și de drept pentru care a adoptat o anumită soluție, ca și cele pentru care a înlăturat cererile părților, atât timp cât instanța s-a referit la toate motivele de apel, iar controlul judiciar de legalitate a deciziei este posibil.
Recurenții sunt, în fapt, nemulțumiți de modul în care instanța a analizat motivele de apel referitoare la expertiza efectuată în fața primei instanțe de către trei experți, precum și la condiția noutății, cerută pentru înregistrarea oricărui brevet de invenție.
Aceste critici relevă modul de aplicare a legii de către instanța de apel, atât a normelor de drept procesual, cât și de drept material, motiv pentru care urmează a fi analizate în contextul cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în ceea ce privește raportul de expertiză valorificat de către ambele instanțe de fond, se constată că acesta a fost întocmit de trei experți, după încuviințarea de către prima instanță a unei contraexpertize, în condițiile art. 212 C. proc. civ., ca urmare a unor obiecțiuni de fond aduse de către reclamant lucrării de specialitate întocmite de către primul expert desemnat în cauză.
Reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize contrarii în considerarea modului greșit în care primul expert a studiat documentația pusă la dispoziție și a răspuns obiectivelor lucrării, explicabil prin absența specializării în domeniul termoenergetic, astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință de la termenul din 28 octombrie 2008.
Apreciind întemeiate aceste obiecțiuni, pe care le-a calificat drept cerere de efectuare a unei contraexpertize, Tribunalul nu a înlăturat, așadar, primul raport de expertiză pentru lipsa specializării expertului, cu atât mai mult cu cât a respins, în prealabil încuviințării acestei solicitări, o cerere a reclamantului de anulare a primului raport de expertiză motivată tocmai de specializarea expertului într-un alt domeniu decât termoenergetică.
Cu toate acestea, a dispus participarea, în comisia formată din trei experți, a unui specialist în termoenergetică, considerând implicit utilitatea prezenței acestuia pentru acuratețea lucrării, dat fiind obiectul invenției analizate, alături de alți doi experți în proprietate intelectuală.
Acesta este motivul pentru care instanța de apel a confirmat dispoziția primei instanțe privind componența comisiei de experți, fără ca desemnarea, în cele din urmă, a unui specialist într-un alt domeniu decât termoenergetică, în absența propunerii unui asemenea specialist de către Biroul Local de Expertize Tehnice și Judiciare, să afecteze conținutul lucrării efectuate, din moment ce contraexpertiza nu a fost încuviințată din cauza lipsei calificării în domeniul tehnic relevant a primului expert, ci a modului în care acesta a răspuns obiectivelor expertizei.
Drept urmare, criticile recurenților referitoare la specialitatea unuia dintre cei trei experți nu au temei, cu atât mai mult cu cât aceștia nu s-au opus desemnării unui specialist în domeniul electroenergetic, în loc de termoenergetic, iar calificarea acestui expert se plasează într-o ramură a energeticii, conexă celei relevante în cauză.
Confirmând soluția primei instanțe, bazată pe raportul de expertiză astfel întocmit, instanța de apel a avut în vedere nu numai faptul că raportul celor trei experți este mai elaborat, astfel cum pretind recurenții, ci și faptul că aceștia au comparat, de o manieră concretă, elementele relevante din brevet, respectiv din teza de doctorat a reclamantului, al cărei conținut a fost pretins ca făcând parte din stadiul tehnicii la data depozitului brevetului a cărui anulare se solicită în cauză.
Instanța de apel a arătat, în mod corect, că atribuțiile experților sunt acelea de a înfățișa aspectele tehnice a căror exactitate nu poate fi verificată de către instanță, însă îi revine acesteia sarcina dezlegării problemelor de drept, pe baza constatărilor tehnice ale experților, context în care nu este relevant dacă experții au apreciat că este sau nu întrunită cerința de brevetabilitate a noutății, disputată în cauză, ci modul în care aceștia au răspuns obiectivelor expertizei.
Este de precizat că opinia celor trei experți a fost confirmată de alți doi experți în proprietate intelectuală, care au fost desemnați de către reclamant-expert I.N., respectiv de către pârât-expert D.Ț., drept consilieri la efectuarea primei expertize efectuate în cauză. Așadar, chiar expertul consilier al pârâților a formulat aprecieri defavorabile acestora.
Rapoartele întocmite de către cei doi experți consilieri conțin observații tehnice amănunțite și pertinente, în privința elementelor constructive ale celor două instalații comparate și a funcționalității acestora, astfel încât considerentele ce vor fi expuse urmează a avea în vedere și explicațiile din aceste lucrări.
în consecință, urmează a fi înlăturate susținerile recurenților referitoare la expertiza efectuată în cauză.
în ceea ce privește condiția noutății brevetului în raport cu stadiul tehnicii, prevăzută de art. 7 (actualmente, fost 8) din Legea nr. 64/1991, legiuitorul a avut în vedere ca în ansamblul cunoștințelor de specialitate din stadiul tehnicii să se regăsească nu invenția ca atare, ci o lucrare care reproduce ansamblul invenției în elementele esențiale.
Așadar, compararea între soluțiile tehnice se face prin prisma caracteristicilor tehnice ce reprezintă esența invenției, respectiv a materialului din stadiul tehnicii, pentru stabilirea punctelor comune, implicit, a celor de diferențiere.
Prin motivele de recurs, nu s-a contestat faptul că teza de doctorat a reclamantului, "Contribuții la studiul sistemelor de preparare a prafului de cărbune la centralele termoelectrice din România în care se arde huila", susținută public în anul 1983, face parte din stadiul tehnicii de la data cererii de înregistrare a brevetului nr. Y, ai cărui titulari sunt pârâții din cauză.
în capitolul 6.5, teza abordează subiectul arzătoarelor de praf de cărbune, destinate arderii huilei, evident, într-un generator de abur, constatându-se, astfel, că materialul este relevant în comparația cu invenția brevetată, care are ca obiect un cazan de abur, destinat producerii de abur energetic, echipat cu arzătoare destinate cărbunelui praf, astfel cum rezultă din descrierea invenției.
Ambele instanțe de fond au reținut că, analizând comparativ revendicările invenției brevetate, experții au concluzionat că toate elementele principale și secundare ale celor două revendicări - cele 4 arzătoare suplimentare pe pereții frontali ai cazanului situat la aceleași cote cu arzătoarele de pe pereții laterali ai cazanului - se regăsesc integral în soluția pronunțată în teza de doctorat a reclamantului.
Este de precizat, totodată, că problema tehnică rezolvată prin cele două instalații comparate este aceeași, respectiv uniformitatea câmpului de temperatură, prin modificarea distribuției de amestec aer - combustibil în focar, în teza de doctorat acest rezultat fiind denumit "echilibrarea distribuției termice în focar".
Or, rezolvarea aceleiași probleme tehnice prin elemente constructive și funcționale identice sau nesubstanțial diferite conduce la concluzia neîntrunirii cerinței noutății invenției.
Urmează ca, în considerentele ce vor fi expuse, să se analizeze motivele de recurs pe acest aspect.
Protecția brevetului a cărui anulare se solicită în cauză este asigurată prin două revendicări, interpretate cu ajutorul descrierii și/sau a desenelor invenției, ce servesc la interpretarea revendicărilor, în conformitate cu art. 32 alin. (3) (în numerotarea actuală) din Legea nr. 64/1991, după cum urmează:
Prima revendicare vizează un "cazan de abur, destinat producerii de abur energetic, cu arzătoare amplasate pe pereții laterali, alimentate cu amestec combustibil de la patru mori de cărbune, caracterizat prin aceea că are patru arzătoare suplimentare pe pereții frontali ai cazanului, situate la aceleași cote cu arzătoarele de pe pereții laterali ai cazanului".
Prin motivele de recurs, s-a susținut că, deși numărul arzătoarelor este identic, diferă tipul, caracteristicile lor geometrice, poziționarea acestora și deservirea lor de către mori, așadar, relațiile constructive și funcționale dintre arzătoare și mori.
în analiza acestor susțineri, înalta Curte urmează a se raporta la constatările experților care și-au exprimat opinia în cauză, însă și la conținutul materialelor supuse comparării, cu finalitatea determinării legalității aprecierii instanței de apel în sensul neîntrunirii cerinței noutății invenției.
Caracteristica instalației ce formează obiectul primei revendicări rezultă din sublinierea anterioară, redată întocmai din conținutul brevetului, anume aceea a prezenței arzătoarelor suplimentare pe peretele frontal al focarului.
în stadiul tehnicii erau deja folosite arzătoare într-un cazan cu abur, amplasate pe pereții laterali, astfel cum rezultă din relevarea stadiului tehnicii din chiar descrierea invenției.
Aceste arzătoare inițiale deja folosite sunt în număr de 8, ceea ce înseamnă că, prin adăugirea a patru arzătoare, numărul acestora este de 12 în conținutul invenției.
în teza de doctorat a reclamantului, se propune, ca soluție pentru creșterea cantității de amestec aer - praf în arderea huilei, mărirea numărului de arzătoare de la 8 la 12, prin amplasarea a încă patru arzătoare pe peretele frontal al focarului.
Ca atare, soluția introducerii arzătoarelor suplimentare, asigurând un număr total al arzătoarelor identic în ambele materiale comparate, nu este nouă, astfel cum, în mod corect, a stabilit instanța de apel.
Contrar susținerilor pârâților din motivarea recursului, revendicarea 1 - ca, de altfel, nici cea de-a doua - nu relevă tipul și caracteristicile geometrice ale arzătoarelor, astfel cum au observat experții consilieri ai părților, aspect ce nu reiese nici din descrierea ori desenele invenției.
Chiar recurenții arată faptul că tipul și dimensiunile arzătoarelor sunt determinate de tipul de cărbune cu puteri calorifice inferioare folosit, implicit, caracteristicile fizico-chimice ale acestuia.
Faptul că, pentru teza de doctorat a reclamantului, s-au folosit experimente cu arzătoare de alte dimensiuni decât cele folosite de autorii invenției (ce nu reprezintă, oricum, obiect al protecției recunoscute brevetului) este explicabil pur și simplu prin tipul de cărbune utilizat în perioada 1976 - 1981 în centralele termice.
Prin motivele de recurs, pârâții au arătat că E. Deva - Mintia - unde s-au efectuat și experimentele coordonate de către reclamant și unde, de altfel, au lucrat chiar pârâții în acea perioadă - nu a folosit, după anul 2000, cărbune cu putere calorifică inferioară sub 3.000 kcal/kg, de tipul celui utilizat în experimentele valorificate în teza de doctorat.
Or, simpla adaptare a stadiului tehnicii la necesitățile utilizatorului aplicației practice nu reprezintă o invenție, deoarece reflectă o soluție evidentă pentru un specialist în domeniu, caz în care invenția nu întrunește cerința de brevetabilitate a activității inventive, prevăzută, de asemenea, de Legea nr. 64/1991, însă nici cerința noutății, din moment ce implică modificări constructive și funcționale neesențiale, ușor de imaginat de specialistul în domeniu. Se constată că singura diferență între elementele constructive ale invenției brevetate și ale instalației concepute de reclamant, în raport cu întinderea protecției recunoscute prin prima revendicare din brevet, este aceea a amplasării arzătoarelor suplimentare, de pe pereții frontali ai cazanului, la aceleași cote cu arzătoarele de pe pereții laterali ai cazanului.
Este adevărat faptul că o atare strictă poziționare nu este descrisă în teza de doctorat, însă nu se poate considera că aceasta reprezintă, în mod real, un element constructiv esențialmente diferit, astfel încât să poată fi considerat nou.
Se observă din figura 6.6 din teza de doctorat că reperele de poziționare a arzătoarelor sunt indicate drept "nivel superior" și "nivel inferior" (fără precizarea cotei de situare pe pereții focarului), constatare valabilă și în privința arzătoarelor de pe pereții laterali, astfel încât nu poate fi exclusă ipoteza poziționării arzătoarelor suplimentare la același nivel, superior ori inferior, cu arzătoarele de pe pereții laterali.
Pe de altă parte, în descrierea invenției, ce face parte integrantă din brevet, se menționează, din perspectiva primei revendicări, că invenția rezolvă problema tehnică prin aceea că are amplasate, suplimentar, arzătoare, pe peretele frontal, iar fiecare din arzătoarele suplimentare este legat la câte una din cele patru mori de alimentare a cazanului.
Nu se face, așadar, vorbire despre poziționarea arzătoarelor, astfel încât se constată că acest aspect nu are relevanță în rezolvarea problemei tehnice, ce este legată strict doar de introducerea arzătoarelor suplimentare pe pereții frontali ai cazanului.
Or, dacă problema tehnică este rezolvată prin simpla adăugire a patru arzătoare, fiind posibilă orice poziționare a acestora pe pereții frontali față de arzătoarele de pe pereții laterali, inclusiv în modul conceput prin materialul ce reprezintă o anterioritate în raport cu invenția brevetată, amplasarea arzătoarelor suplimentare nu constituie un element de noutate față de stadiul tehnicii.
Cât privește modul de legare a arzătoarelor la mori, acesta nu privește revendicarea 1, ca atare, motivele de recurs pe acest aspect vor fi analizate în contextul celei de-a doua revendicări.
în ceea ce privește cea de-a doua revendicare, aceasta constă într-un "cazan de abur, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că fiecare moară de cărbune alimentează cu amestec cărbune - aer câte trei arzătoare, din care două sunt amplasate pe unul din pereții laterali ai cazanului, iar celălalt arzător este amplasat pe peretele frontal al cazanului".
în teza de doctorat, se prevede "racordarea a câte trei arzătoare la fiecare moară, câte unul pe fiecare perete (stânga, dreapta, frontal), pentru echilibrarea distribuției termice în focar la funcționarea permanentă cu câte trei mori pe cazan".
Așadar, fiecare instalație prevede racordarea a câte trei arzătoare la fiecare moară, iar un arzător este dintre cele suplimentare - doar acestea sunt situate pe pereții frontali -, fapt confirmat în descrierea brevetului ("fiecare din arzătoarele suplimentare este legat la câte una din cele patru mori de alimentare a cazanului"), element identic în teza de doctorat (un arzător de pe peretele frontal).
Modul de racordare a arzătoarelor de pe pereții laterali la mori nu constituie un element de noutate, în condițiile în care se regăsea ca atare în stadiul tehnicii relevat în descrierea invenției.
Autoritatea emitentă a brevetului a considerat că noutatea ar consta în introducerea arzătoarelor suplimentare și legarea fiecăruia la câte una dintre cele patru mori, elemente ce rezolvă problema tehnică a stabilității termice în focar.
Dar aceeași problemă a fost rezolvată și prin lucrarea de doctorat a reclamantului, cu aceleași elemente mai sus menționate, fără a se releva cel puțin o îmbunătățire a soluției tehnice preconizate de reclamant, cu atât mai puțin avantajele economice ale unei aplicări a brevetului, în raport cu creația reclamantului.
Este de precizat că niciuna dintre revendicări nu se referă la modul complex de racordare a trei arzătoare la câte o moară, situație în care nu se poate reține că acest element ar reprezenta un element protejat al invenției, dat fiind că întinderea protecției se stabilește pe baza revendicărilor.
Este lipsit de relevanță faptul că rețelele constructive create prin modurile de legare sunt arătate în descrierea invenției și desenele invenției, deoarece rezultă din art. 32 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 - la care s-a mai făcut trimitere prin prezentele considerente -, că descrierea și/sau desenele doar servesc la interpretarea revendicărilor, fără a le putea substitui pe acestea.
în acest context, se consideră că desenele prezintă șase posibile scheme de funcționare a cazanului, cu moduri diferite de racordare a arzătoarelor la mori, considerate funcționale de către emitentul brevetului, care nu constituie obiect al protecției acordate prin brevet, în lipsa menționării în revendicări a modurilor de racordare a arzătoarelor.
în mod logic, din moment ce problema tehnică este rezolvată indiferent de modul de legare a arzătoarelor la mori, fiind suficientă introducerea de arzătoare suplimentare și legarea fiecăreia la câte o moară, orice combinație de posibile racordări este evidentă pentru specialistul din domeniu, constatându-se, în aceste condiții, că tipurile de legare la mori propuse prin schemele invenției nu reprezintă elemente de noutate, dată fiind anterioritatea instalației create de către reclamant.
Față de considerentele expuse, înalta Curte a constatat că, în mod corect, instanța de apel a menținut hotărârea tribunalului de anulare a brevetului pârâților, pentru lipsa noutății, s-a respins recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1240/2012. Civil → |
|---|
