ICCJ. Decizia nr. 133/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 133/2012
Dosar nr. 3127/3/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 26 ianuarie 2010 reclamanta C.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 de euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit de tatăl ei - T.G. - după data de 23 august 1944, pentru perioada de prizonierat a acestuia în Rusia.
Prin sentinţa civilă nr. 331 din 11 martie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins cererea reclamantei, ca inadmisibilă, reţinând că, starea de prizonierat invocată de reclamantă cu privire la care solicită obligarea pârâtului la despăgubiri civile nu se încadrează în prevederile legii speciale, deoarece prizonieratul nu reprezintă o condamnare cu caracter politic, iar legea se referă numai la condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 care defineşte măsurile cu caracter politic, iar intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a se acorda daune morale numai persoanelor condamnate politic, ci de a completa cadrul legislativ pentru repararea nedreptăţilor comise de regimul comunist.
Prin decizia civilă nr. 659/ A din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reţinând că măsurile abuzive pentru care reclamanta solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 nu se circumscriu domeniului de aplicare al acestui act normativ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C.A.G., arătând că, contrar aprecierilor instanţelor anterioare, măsurile administrative luate împotriva autorului său, T.G., privind prizonieratul şi internarea într-un lagăr de muncă, timp de 1 ani şi 6 luni (7 luni calculate de la data de 6 martie 1945) au un caracter politic, aşa cum acesta este clar definit prin art. 3 din Legea nr. 221/2009 şi cum rezultă din prevederile Decretului-lege 118 din 1990, modificat şi completat, act normativ la care Legea nr. 221/2009 face trimitere prin prevederile sale din art. 5.
Reclamanta a mai arătat că, pe lângă măsurile administrative cu caracter politic expres prevăzute de lege sau prin Decretul-lege nr. 118/1990, O.U.G. 214/1999, sunt măsuri administrative cu caracter politic şi acele măsuri prin care a fost atins scopul prevăzut în art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999.
Prejudiciul moral cauzat constă în încălcarea flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin măsurile luate de Statul Român faţă de autorul său, T.G., drepturi si libertăţi consacrate prin tratate şi convenţii internaţionale, precum şi de legislaţia tuturor statelor democratice, în contextul în care acesta nu a săvârşit nicio faptă nelegală sau de orice natură să atragă constituirea sa în prizonier şi internarea lui într-un lagăr de muncă, fiind soldat în Armata Română.
Reclamanta a mai arătat că pe toată durata internării în lagărul de muncă de la Donbas, tatăl său a fost supus unei uriaşe presiuni de natură fizică si psihică, fiindu-i încălcate dreptul de a comunica cu restul familiei, dreptul la hrană, lumină, apă şi asistenţă medicală, iar dreptul la onoare şi reputaţia îi este încălcat până la data punerii în aplicare a hotărârii judecătoreşti irevocabile ce se va pronunţa în prezenta cauză.
Reclamanta a făcut ample referiri la documente normative internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pe care le-a invocat în susţinerea recursului.
Recursul formulat este nefondat.
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecat şi potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond, autorul reclamantei a fost prizonier de război în Rusia, în urma celui de-al doilea război mondial, iar prin acţiunea promovată reclamanta tinde la repararea prejudiciului moral încercat de acesta pentru perioada de după 23 august 1944.
Situaţia dedusă judecăţii nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 221/2009, act normativ prin care legiuitorul a intenţionat acordarea anumitor reparaţii pentru condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Fără a nega traumele prizonieratului pe care l-a suportat autorul recurentei reclamante, Înalta Curte constată că Legea nr. 221/2009 nu şi-a propus repararea şi a acestui tip de prejudiciu, măsurile reparatorii reglementate prin actul normativ de referinţă privind repararea consecinţelor condamnărilor cu caracter politic şi a măsurilor administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada comunistă, respectiv, după instaurarea regimului comunist, 6 martie 1945, şi până la 22 decembrie 1989.
În consecinţă, legea nu a avut în vedere decât cauze ale prejudiciilor imputabile direct şi nemijlocit regimului comunist, iar nu regimului anterior sau situaţiilor determinate de război chiar dacă acestea au avut consecinţe şi ulterior, derulându-se şi după 6 martie 1945.
Dat fiind că situaţia de fapt a cauzei nu se încadrează în domeniul de aplicare a Legii nr. 221/2009, este lipsită de relevanţă cele stabilite prin Deciziile 1358, 1360/2010 ale Curţii Constituţionale ca şi cele dezlegate prin Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.A.G., împotriva deciziei nr. 659/ A din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 136/2012. Civil → |
|---|
