ICCJ. Decizia nr. 139/2012. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R OM Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 139/2012
Dosar nr. 7141/33/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3427 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis cererea formulată de creditoarea R.V.A. de încuviinţare a executării silite a deciziei civile nr. 623/A/2003 pronunţată de Tribunalul Cluj şi a deciziei civile nr. 2648/2003 a Curţii de Apel Cluj, privind pe debitorii M.R., P.I.I., P.I.V., S.V. şi M.A.
Pentru a pronunţa această încheiere, Judecătoria a constatat îndeplinite cerinţele art. 3731 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, debitorii au declarat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie; în acelaşi timp, încheierea a fost apelată şi de numita M.M.
Prin decizia civilă nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, a fost respins apelul formulat de M.M. ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a respins ca nefondat apelul formulat de debitorii M.A., M.R., P.I.I., P.I.V. şi S.V.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că încheierea apelată a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, astfel încât este susceptibilă de apel, fiind incidente dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ. de la data pronunţării ei.
S-a constatat că motivele de apel susţinute de apelantă se întemeiază pe excepţia autorităţii de lucru judecat, raportată la hotărâri judecătoreşti anterioare celor care au făcut obiectul încuviinţării executării silite prin încheierea apelată, invocându-se, pe de altă parte, şi aspecte de fond.
În contextul reglementării Codului de procedură civilă de la data pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, curtea de apel a reţinut că rolul instanţei era limitat la verificarea îndeplinirii cerinţelor art. 3731 C. proc. civ., condiţii care erau întrunite cu referire la cele două hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie.
Prin urmare, s-a apreciat că prima instanţă de în mod corect a procedat la încuviinţarea executării silite, întrucât nu exista niciun impediment din punct de vedere procedural.
Constatându-se că încheierea apelată nu a fost soluţionată în contradictoriu şi cu numita M.M., curtea de apel a procedat la respingerea apelului formulat de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale.
În termen legal, împotriva acestei decizii a promovat recurs debitoarea S.V., fără a proceda la indicarea vreunei teze de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În memoriul de recurs, recurenta a susţinut că prin decizia recurată s-a legiferat jefuirea moştenitorilor legali; s-a vândut casa, grădina şi curtea acesteia din Baciu, Str. Principală la preţul de 110.000 lei în anul 1984 prin contract autentic; intenţia părţilor rezultă în mod clar din acest contract, în sensul că s-a intenţionat a se vinde şi, respectiv, a se cumpăra, curtea şi grădina înscrise în CF.
Recurenta a mai arătat că terenul arabil intravilan era înscris în C.A.P., proprietate socialistă; prin sentinţa civilă nr. 5061/2002 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a reţinut că M.R., P.I.I. şi P.I.V. sunt moştenitorii lui P.I., născut în 1907; a doua vânzătoare era M.M. 1907, iar a treia B.R., născută în 1915, mama recurentei; rezultă că din 4 moştenitori numai trei şi-au vândut partea din moştenire.
Recurenta a mai învederat că familia R.V. şi R.V.A. au obţinut titlul de proprietate din 16 martie 1995 pentru casă, curte şi grădină din Baciu, str. Principală; aceştia au ipotecat proprietatea şi ulterior au vândut-o lui R.G. şi R.N., etc.
Restul celor arătate de recurentă sunt în acelaşi registru - susţineri de fapt care nu au legătură cu decizia recurată şi cu atât mai puţin să dezvolte critici de nelegalitate împotriva acesteia.
Drept urmare, la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind simple fragmente ale situaţiei de fapt avute în vedere la pronunţarea deciziilor învestite cu formulă executorie şi a căror executare silită a fost încuviinţată prin încheierea primei instanţe, încheiere a cărei legalitate şi temeinicie a fost confirmată prin decizia recurată.
Cum prin motivele de recurs, partea nemulţumită de soluţia pe care o atacă este ţinută a-şi conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susţine numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanţă în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurenta şi-a încălcat aceste obligaţii procedurale, astfel că, devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de debitoarea S.V. împotriva deciziei nr. 68/ R din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 141/2012. Civil → |
|---|
