ICCJ. Decizia nr. 1417/2012. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1417/2012
Dosar nr. 345/35/2011
Şedinţa publică de la 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 26. iunie 2011 revizuenta SC M. SA a solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.I.T. SPRL, SC A. SRL, BANCA TRANSILVANIA, sucursala Oradea, SC T. SRL şi C.I. revizuirea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 15 iunie 2011 în dosarul nr. 6764/111/2011 cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
S-a invocat faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existenţa a două hotărâri potrivnice, hotărâri pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând fără putinţă de tăgadă tripla identitate de elemente, în aceeaşi etapă procesuală.
Pe de altă parte, s-a învederat că, deşi în cauză s-a invocat autoritatea de lucru judecat, excepţia litispendenţei şi s-a depus în acest sens la dosar minuta sentinţei pronunţată în dosarul nr. 6505/111/2011, instanţa a ignorat argumentele care i-au fost prezentate.
Revizuenta a precizat faptul că, prin pronunţarea hotărârii a cărei anulare o solicită pe calea revizuirii, a fost grav încălcat principiul securităţii raporturilor juridice consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În drept a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (7) şi următoarele C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata SC A. SRL a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunţată la data de 14 iunie 2011 în dosarul nr. 6505/111/2011, afirmând că sunt îndeplinite condiţiile privind contrarietatea de hotărâri prevăzute de art. 322 punct 7 C. proc. civ., existând două hotărâri contradictorii pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze identice.
Ceilalţi intimaţi nu şi-au precizat poziţia în cauză.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a constatat că este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 1517 din data de 14 iunie 2011, judecătorul sindic a luat act de renunţare la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitorul SC M. SA în dosarul nr. 6505/111/2011 al Tribunalului Bihor şi, dând eficienţă prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 163 C. proc. civ. privind litispendenţa, a acvirat şi soluţionat prin aceeaşi încheiere un număr de alte 7 dosare cu acelaşi obiect, părţi şi cauză.
Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 85/2006: "Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta".
In speţă, reţinând implicit că pentru a formula cererea de renunţare la judecată, debitorul este legal reprezentat, judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 246 C. proc. civ.
Ulterior, în dosarul nr. 6764/111/2011, având acelaşi obiect, părţi şi cauză, respectiv o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată de acelaşi debitor, SC M. SA, aceiaşi reprezentanţi au solicitat a se lua act de cererea de renunţare la deschiderea procedurii insolvenţei invocând împrejurarea că în ziua precedentă prin încheierea nr. 1517 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic învestit cu soluţionarea celorlalte dosare, a dat curs solicitării lor de renunţare la judecată.
Judecătorul sindic învestit cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în acest din urmă dosar, la cererea aceluiaşi debitor şi pentru aceleaşi considerente, fără a analiza autoritatea de lucru judecat, a respins cererea de renunţare la judecată ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a celor care susţineau cererea de renunţare la judecată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere; « dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad ori grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate ».
Având în vedere că în dosarul cu nr. 6505 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic a dat curs cererii de renunţare la judecată formulată de aceeaşi reprezentanţi cu privire la care printr-o hotărâre ulterioară, alt judecător sindic a constatat contrariul, instanţa constată că este incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind evident că sub aspectul calităţii de reprezentant al societăţii SC M. SA s-au pronunţat două hotărâri contradictorii cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
S-a reţinut că, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 în vigoare la data soluţionării cererilor: «Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.
Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în unitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi».
Prin cele două hotărâri ale judecătorilor sindici s-a constatat, pe de o parte că voinţa acesteia exprimată prin organele sale de conducere este de a nu mai fi supusă procedurii insolvenţei - (încheierea nr. 1517/2011), pentru ca o zi mai târziu în acelaşi tip de cerere să se constate contrariul şi să se dispună deschiderea procedurii insolvenţei cu toate consecinţele legale ce decurg şi cu soluţionarea cererilor incidentale formulate în cauză - (încheierea nr. 1553/2011).
Prin raportare la aceste considerente, instanţa a constatat că sunt întrunite în cauză cerinţele impuse de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv cele două încheieri contradictorii [hotărâri în accepţiunea art. 255 alin. (2) C. proc. civ.] sunt definitive după cum rezultă din art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, sunt pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi ce au aceeaşi calitate, în dosare diferite, astfel ca, în temeiul art. 327 teza a II-a C. proc. civ., cea de a doua încheiere cu nr. 1553/2011, pronunţată în dosarul nr. 6764/111/2011 a fost anulată în întregime prin sentinţa nr. 3/C din 13 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs C.I.T. filiala Bihor SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC M. SA.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire având în vedere faptul că aceasta nu vizează o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare sau o hotărâre dată de instanţa de recurs care evocă fondul.
Astfel, s-a arătat că, faţă de prima soluţie pronunţată de instanţă prin care s-a luat act de cererea de renunţare la judecată, încheierea nr. 1553/F/2011 analizează cererea de deschidere a procedurii insolvenţei atât prin excepţiile invocate, cât şi pe fondul problemei dedusa judecăţii.
Pe cale de consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de revizuire.
Prin întâmpinare, intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsita de calitate procesuală activă şi ca fiind lipsit de interes şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
In esenţă, intimata a arătat că recurenta, administrator judiciar, nu a avut nicio calitate în dosar, nefiind parte în cererea iniţială şi, prin urmare, nu poate avea calitate procesuală în cererea de revizuire.
De asemenea, s-a învederat faptul că recurenta nu poate avea interes în declararea şi susţinerea recursului întrucât este participant la o procedură desfiinţată.
Pe fondul recursului a învederat că cererea de revizuire este admisibilă întrucât s-au pronunţat două hotărâri prin care se constată două stări de fapt, potrivnice şi s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Analizând cauza din perspectiva prioritară a excepţiilor invocate prin întâmpinare care, potrivit art. 137 C. proc. civ., fac de prisos cercetarea fondului recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimată nu vizează, în fapt, calea de atac a recursului, ci însăşi cererea de revizuire întrucât se invocă împrejurarea că recurenta nu a avut calitatea de parte în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ci a fost desemnată ca participant la procedură cu titlu de organ care aplică procedura, astfel cum acesta este definit de art. 5 din Legea nr. 85/2006 şi cu atribuţiile prevăzute de art. 19 - 23 din acelaşi act normativ.
Din perspectiva calităţii procesuale în recurs, înalta Curte apreciază că sunt îndrituite să declare calea de atac persoanele care au avut calitatea de parte la judecata cauzei în primă instanţă şi, aşa cum rezultă din dispozitivul hotărârii recurate, C.I.T. SPRL a avut calitatea de intimată.
Prin urmare, această calitate o îndreptăţeşte să declare recurs, iar recurenta nu poate fi împiedicată să se prevaleze de calea de atac disponibilă conform legii.
Pentru considerentele expuse, excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată prin întâmpinare nu poate fi primită.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, Înalta Curte o apreciază ca fiind fondată, reţinând următoarele aspecte:
Recurenta C.I.T. SPRL a fost desemnată administrator judiciar al debitoarei SC M. SA, având atribuţiile prevăzute de art.20 din legea procedurii insolvenţei.
In condiţiile în care prin cererea de revizuire formulată de revizuentă s-a urmărit desfiinţarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei, iar scopul procedurii insolvenţei este reprezentat de instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, se constată de către înalta Curte că activitatea administratorului judiciar este subsumată dezideratului de maximizare a averii acestuia.
Prin urmare, nu poate fi reţinut interesul recurentei în calea de atac, respectiv interesul de a fi menţinută procedura insolvenţei debitoarei, atât timp cât voinţa reprezentanţilor societăţii a fost aceea de a renunţa la cererea privind deschiderea acestei proceduri.
Instanţa de recurs are în vedere şi faptul că recurenta a dobândit calitatea de participant la procedură numai în urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului, astfel că nu poate justifica interesul său legat de recursul promovat în prezenta cauză.
Faţă de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată de intimată şi va respinge recursul ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei de interes a recurentei în declararea recursului. Respinge recursul formulat de C.I.T. FILIALA BIHOR S.P.RL. ORADEA în calitate de ADMINISTRATOR JUDICIAR AL SC M. SA ORADEA împotriva sentinţei nr. 3/C/2011 din 13 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 142/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
