ICCJ. Decizia nr. 1569/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1569/2012
Dosar nr. 738/3/2007
Şedinţa publică de la 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13848 din 15 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâţii SC O.K.F.T., Q.A., L.L. şi K.G., cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului nr. 10 din 7 ianuarie 1999 şi obligarea pârâţilor la restituirea acţiunilor ce au format obiectul contractului; obligarea pârâţilor la plata de daune-interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni constând în: suma de 329.418 lei reprezentând contravaloarea acţiunilor achiziţionate prin contract, dividendele încasate în perioada de valabilitate a contractului, valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, daune solicitate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 5 martie 2010, Curtea de Apel a dispus suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 1551 C. proc. civ. întrucât apelanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei privind traducerea actelor în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu străinătatea cu intimaţii pârâţi.
La data de 12 aprilie 2010 se formulează de către apelantă cerere de repunere a cauzei pe rol arătându-se în cuprinsul acesteia că motivul pentru care A.V.A.S. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei a fost acela al lipsei disponibilităţilor băneşti astfel încât nu a fost în măsură să obţină avansul necesar efectuării traducerilor solicitate de instanţă.
Prin încheierea din data de 14 mai 2010 cauza a fost repusă pe rol de către Curtea de Apel, având în vedere că apelanta s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul depunerii la dosar a traducerii motivelor de apel.
Cauza a fost amânată la data de 3 septembrie 2010, dată la care procedura de citare cu intimaţii nu a fost îndeplinită întrucât apelanta nu s-a prezentat pentru ridicarea citaţiilor de la instanţă în vederea traducerii şi a acestora.
Deşi la data de 2 septembrie 2010 apelanta a formulat o cerere de acordare a unui nou termen de judecată mai îndepărtat, pentru a putea depune actele traduse în vederea îndeplinirii procedurii cu străinătatea a intimaţilor, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată această cerere având în vedere că au mai fost acordate termene îndelungate pentru acelaşi motiv, astfel încât la data de 3 septembrie 2010 a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ.
La data de 9 martie 2011 apelanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei şi fixarea unui nou termen de judecată mai îndepărtat în aşa fel încât, de la data primirii citaţiei de către A.V.A.S. şi până la termenul stabilit de instanţă să fie un interval de cel puţin 15 zile.
Curtea a fixat termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol la data de 3 iunie 2011, dispunând citarea apelantei cu menţiunea prezentării pentru ridicarea citaţiilor în vederea traducerii acestora.
La data de 27 mai 2011 apelanta a formulat o nouă cerere pentru acordarea unui nou termen de judecată mai îndepărtat pentru a putea depune actele traduse în vederea îndeplinirii procedurii cu străinătatea a intimaţilor, învederând motive obiective care au determinat imposibilitatea îndeplinirii până la termenul acordat cu obligaţiile stabilite în acest sens de către instanţă.
Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de apelantă având în vedere că potrivit art. 1551 alin. (2) C. proc. civ. judecata va fi reluată dacă obligaţiile stabilite în sarcina părţii au fost îndeplinite şi dacă, potrivit legii, aceasta poate continua.
In speţă, s-a reţinut că pricina a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligaţiilor privind traducerea actelor ce urmau a fi comunicate intimaţilor-pârâţi, iar repunerea pe rol ar fi fost întemeiată doar în situaţia în care apelanta ar fi făcut dovada îndeplinirii acestor obligaţii, cu atât mai mult cu cât cererea de repunere pe rol a fost formulată chiar de către aceasta.
Curtea de Apel a constatat şi că apelanta a formulat cerere de repunere pe rol pentru a solicita acordarea unui termen cât mai lung în vederea îndeplinirii obligaţiilor pentru nerespectarea cărora suspendarea cauzei a fost determinata în temeiul art. 1551 C. proc. civ., cerere neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 1551 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare şase luni din vina apelantei care, deşi a beneficiat de mai multe termene, inclusiv de două perioade de suspendare, pentru neîndeplinirea unor obligaţii impuse de către instanţă, în temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 2521 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 293 din 3 iunie 2011, pronunţată în dosarul nr. 738/372007 a constat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Recurenta a arătat, în esenţă, că a săvârşit acte prin care a urmărit repunerea pe rol a cauzei, respectiv a formulat mai multe cereri în acest sens, dar a fost în imposibilitate de a depune actele traduse pentru efectuarea procedurii de citare cu străinătatea întrucât conturile A.V.A.S. sunt blocate şi nu pot fi efectuate plăţi, motiv pentru care a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.
S-au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ.
Recurenta a formulat şi un al doilea motiv de recurs prin care susţine nelegala citare pentru termenul la care a fost soluţionat apelul, învederând că nu a fost citată cu menţiunea că se va discuta perimarea şi apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 105 C. proc. civ. referitoare la nulitatea absolută a actului.
In cadrul motivelor de recurs, recurenta a invocat şi faptul că a fost nelegal admisă excepţia perimării în condiţiile în care nu a fost citată cu menţiunea că se va discuta această excepţie.
In cauză, recurenta a formulat un motiv de recurs distinct referitor la faptul că instanţa de apel nu a acordat eficienţă prevederilor art. 249 C. proc. civ., ignorând cererile de repunere pe rol care reprezintă acte de procedură care au ca efect întreruperea cursului perimării.
Recursul este scutit de timbraj conform art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările ulterioare.
Analizând decizia pronunţată de instanţa de apel din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
In ceea ce priveşte întreruperea cursului perimării, invocată de recurenta reclamantă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data soluţionării apelului, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, şi orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de şase luni.
Conform dispoziţiilor art.249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Din interpretarea textului de lege evocat, rezulta că, pentru ca un act de procedură să poată fi calificat drept întrerupător de perimare, este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească de către partea interesată continuarea judecăţii.
Întrucât Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de apelanta, iar reclamanta nu a formulat recurs împotriva măsurii dispusă de instanţă, pricina a rămas din nou în nelucrare din culpa părţii.
Împrejurările invocate de reclamantă referitoare la lipsa fondurilor pentru efectuarea traducerii actelor care urmau a fi comunicate în străinătate, nu pot constitui un motiv pentru a aprecia că a fost întrerupt cursul perimării atât timp cât reclamanta nu a invocat aceste motive în calea de atac pe care o putea exercita împotriva încheierii de suspendare, conform legii.
Înalta Curte mai reţine că, în situaţia în care ar fi admisă teza susţinută de recurentă în sensul că simpla cerere de redeschidere a judecăţii ar fi suficientă pentru întreruperea cursului perimării, indiferent dacă aceasta este admisă sau nu de către instanţă, această cerere ar căpăta un caracter dilatoriu şi ar goli de conţinut instituţia perimării, judecata putând fi prelungită sine die.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se invocă nelegala citare datorată lipsei menţiunii referitoare Ia perimare din cuprinsul citaţiei comunicată reclamantei apelante, se constată că lipsurile invocate nu sunt de natură a atrage nulitatea actului în condiţiile art. 105 C. proc. civ.
Astfel, citaţia aflată la fila 129 dosar apel a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor art. 88 C. proc. civ., cuprinzând toate menţiunile a căror lipsă este sancţionată de lege cu nulitatea actului.
Mai mult decât atât, reclamanta, titulară a cererii de apel, avea îndatorirea procesuală de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, potrivit art. 129 C. proc. civ., astfel că aceasta nu poate invoca în calea de atac împrejurarea că nu a fost citată cu menţiunea discutării perimării în condiţiile în care nu s-a prezentat la termenul de judecată la care cauza a fost soluţionată.
Faţă de considerentele expuse pe larg mai sus, apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile de nelegalitate a deciziei, invocate de recurentă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 293 din 3 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 156/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1572/2012. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
