ICCJ. Decizia nr. 1420/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1420/2012
Dosar nr.47247/3/2007
Şedinţa publică din 1 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1586 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul reclamant C.C.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul C.C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelantul-contestator C.C., în baza art. 1551 C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 16 martie 2011, aceeaşi instanţă a respins cererea de repunere pe rol a apelului formulată de contestatorul C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că prin încheierea din 20 ianuarie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 1551 C. proc. civ., întrucât apelantul nu s-a conformat obligaţiilor de a depune acte privind dezbaterea succesiunii defuncţilor S.G. şi S.N., rezumându-se doar la depunerea unei hotărâri judecătoreşti incomplete.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a formulat recurs reclamantul C.C., criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată, s-a respins cererea sa de repunere pe rol, deşi erau îndeplinite condiţiile pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât s-a depus la dosar Decizia nr. 285 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5140 din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care i s-a recunoscut calitatea de moştenitor legal, în retransmitere, al autorilor S.G. şi S.N.
De asemenea, s-a mai arătat că cererea sa de apel nu s-a perimat, întrucât a formulat o cerere de repunere pe rol la 10 ianuarie 2010, transmisă prin fax, fără să primească vreo citaţie, motiv ce l-a determinat să formuleze cererea din 22 februarie 2011.
Examinând încheierea recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Deşi nu arată expres, recurentul-reclamant, motivând că prin încheierea recurată s-a respins cererea sa de repunere pe rol, deşi erau îndeplinite condiţiile pentru repunerea pe rol a cauzei, critică încheierea recurată pentru nelegalitate ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 245 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea părţii interesate poate reîncepe judecata, deoarece s-a conformat obligaţiilor de a depune actele privind dezbaterea succesiunii defuncţilor S.G. şi S.N.
Verificând această critică, se constată că la termenul din 4 noiembrie 2009, instanţa de apel a pus în vedere apelantului C.C. să depună la dosar actele din care să rezulte că s-a dezbătut succesiunea de pe urma defuncţilor S.G. şi S.N. şi că această succesiune a fost acceptată de mama apelantului, S.M., sub sancţiunea suspendării cauzei în temeiul art. 155 C. proc. civ., acordând termen în acest sens, iar prin încheierea de la termenul din 20 ianuarie 2010, instanţa, constatând că apelantul nu a depus la dosar actele în sensul celor dispuse la termenul din 4 noiembrie 2010, a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelantul-contestator C.C.
Prin încheierea din 16 martie 2011, instanţa de apel, constatând să apelantul nu s-a conformat obligaţiilor de a depune acte privind dezbaterea succesiunii defuncţilor S.G. şi S.N., a respins cererea apelantului de repunere pe rol, ca neîntemeiată.
Această soluţie este nelegală, deoarece cu actele depuse la dosar, în susţinerea cererii de repunere pe rol, soluţionată prin încheierea recurată, recurentul s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa, prin încheierea din 4 noiembrie 2010.
Astfel, la dosar, s-a depus Decizia civilă nr. 285 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâta SC G.D.F. S.E.R. SA, prin Decizia civilă nr. 5140 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, dosar apel, prin care s-a stabilit irevocabil că reclamantul C.C., recurentul-reclamant din cauza pendinte, „a făcut dovada cu acte de stare civilă, cu Decizia de înfiere a sa cu efecte restrânse de către familia C.C. şi C.M., aceasta din urmă fiind fiica lui S.M., descendentă din autorul A.C.S., testamentul olograf prin care autorul A.C.S. a împărţit averea fiilor săi, că este persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii asupra imobilelor preluate abuziv de stat şi care au făcut obiectul testamentului menţionat".
Or, câtă vreme prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a stabilit că recurentul are calitatea de „persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii asupra imobilelor preluate abuziv de stat şi care au făcut obiectul testamentului menţionat", ceea ce implică dovedirea de către reclamant şi a calităţii de moştenitor al autorului A.C.S., ai cărui fii au fost şi S.G. şi S.N., respectiv vocaţia succesorală a reclamantului pentru bunurile ce au făcut obiectul testamentului respectiv, se constată că reclamantul s-a conformat dispoziţiilor instanţei de la termenul din 4 noiembrie 2009, astfel că greşit instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de acesta în temeiul art. 245 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de cele expuse, se constată că reclamantul s-a conformat dispoziţiilor instanţei, aşa cum s-a dispus prin încheierea din 4 noiembrie 2009, astfel că în temeiul art. 245 alin. (2) C. proc. civ., la cererea părţii interesate, greşit, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol a apelului formulat de contestator.
În ceea ce priveşte susţinerea formulată de recurentul C.C. în sensul că cererea sa de apel nu s-a perimat, întrucât de la momentul suspendării până la data formulării cererii de repunere pe rol din 10 ianuarie 2011, transmisă instanţei prin fax, nu a trecut mai mult de un an, nu poate fi primită şi analizată, întrucât această excepţie nu a făcut obiectul judecăţii în apel.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantul C.C., va casa încheierea recurată, va admite cererea de repunere pe rol şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva încheierii din 16 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 47247/3/2007, pe care o casează.
Admite cererea de repunere pe rol formulată de apelantul C.C. şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1422/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
