ICCJ. Decizia nr. 1446/2012. Civil. Acţiune în constatare. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1446/2012
Dosar nr. 3034/2/2011
Şedinţa publică din 1 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 850/ R din 16 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 5 C. proc. civ.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul I.M. împotriva deciziei civile nr. 754/ R din 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii M.V., G.G., Municipiul Bucureşti, prin primarul general, A.F.I. – Consiliul General al municipiului Bucureşti, SC O. SA, B.S.I., P.M., M.N., C.R., M.Y.M., D.I., C.G. şi E.S.
A fost declinată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuientul I.M. împotriva aceleiaşi decizii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece, în caz contrar, s-ar aduce atingere principiului securităţii juridice, care stabileşte că nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri irevocabile, şi mai ales nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei, pentru simplul motiv că ar avea o opinie diferită cu privire la stabilirea situaţiei de fapt decât instanţa anterioară.
S-a reţinut că, aşa cum a statuat în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, puterea de control a instanţelor trebuie exercitată pentru a corecta erorile şi greşelile justiţiei, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepţie de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanţe riguroase şi de substanţă.
În acest sens, instanţa a avut în vedere cauza R. c. Rusiei, cauza A. c. României, cauza S.P. c. României şi B. c. României.
De asemenea, instanţa a mai avut în vedere şi faptul că, în cauza B. c. României, Curtea Europeană a arătat că aprecierea greşită a probatoriului nu constituie un defect fundamental care ar putea justifica redeschiderea procedurii, dacă calea extraordinară de atac nu este justificată de descoperirea unor noi probe, care nu le fuseseră disponibile părţilor în cursul căilor ordinare de atac şi care erau apte să influenţeze soluţia.
În consecinţă, constatând că nu se confirmă motivele invocate în cadrul cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ., ce reglementează ipoteze expres şi limitativ prevăzute de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti în cadrul acestei căi extraordinare de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de drept de executare, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziţii legale, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 16 august 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale de a soluţiona cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 754/ R din 17 mai 2010 întemeiată de revizuent pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., asupra căreia a constatat următoarele:
În susţinerea cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a susţinut contradictorialitatea dintre această hotărâre judecătorească şi următoarele hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 7702 din 24 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, pronunţată în dosarul 8334/2005; Decizia civilă nr. 1528 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 2865/303/2007 şi sentinţa civilă nr. 7733 din 8 iulie 2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 în dosarul nr. 2403/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice".
Prin urmare, s-a constatat că, în raport de dispoziţiile legale invocate, instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile despre care revizuentul pretinde că sunt potrivnice, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentul I.M. şi intimaţii C.R., M.Y.M. şi D.I., fără să invoce în drept sau în fapt vreun motiv de recurs.
Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată din oficiu la termenul din 1 martie 2012, care este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
În cauză, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ. a fost exercitată împotriva deciziei civile nr.754/ R din 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizie care este pronunţată de o instanţă de recurs şi care, în raport de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., are caracter irevocabil.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 328 alin. (1) C. proc. civ., şi dispoziţiile din hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ., respectiv din Decizia civilă nr. 850/ R din 16 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, au caracter irevocabil, aşa cum, de altfel, s-a şi menţionat în dispozitivul hotărârii.
Faţă de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recursul exercitat, având ca obiect o hotărâre irevocabilă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Pe de altă parte, nu este admisibil recursul nici împotriva dispoziţiilor din Decizia nr. 850/ R din 16 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, privind declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aceasta deoarece, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, hotărârea de declinare a competenţei nu mai este supusă nici unei căi de atac.
Aşa fiind, faţă de considerentele expuse, recursurile declarate de revizuentul I.M. şi C.R., M.Y.M. şi D.I. se vor respinge ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de revizuentul I.M. şi C.R., M.Y.M. şi D.I. împotriva deciziei nr. 850/ R din 16 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1459/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1445/2012. Civil → |
|---|
