ICCJ. Decizia nr. 1465/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1465/2012
Dosar nr.4223/115/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 532 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.M., C.S. şi S.I. împotriva M.F.P. prin D.G.F.P. Caraş-Severin şi în consecinţă:
S-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a sumei de 600.000 euro echivalentă în lei la data efectuării plăţii, reprezentând daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 august 1958 soţul reclamantei, S.M., numitul S.I., a fost arestat de către securitate pe motiv că a făcut parte din organizaţia subversivă P.N.Ţ.
Că, în toată această perioadă de timp, din 20 august 1958 şi până în ziua procesului care a avut loc la Tribunalul Timişoara a fost în permanenţă torturat de către oamenii securităţii pentru a recunoaşte ce voiau aceştia.
În urma sentinţei date de către Tribunalul Militar Timişoara, soţul său a fost condamnat la 23 de ani de muncă silnică, din care a executat 6 ani, în urma unei graţieri.
După pronunţarea sentinţei şi pe parcursul întemniţării, familia a fost supusă la acte de umilinţă de către autorităţi, iar copiii nu şi-au putut urma şcolile dorite.
Prin condamnarea suferită, urmată mai apoi de confiscarea bunurilor, instanţa de fond a apreciat că i-au fost cauzate persoanei condamnate prejudicii morale şi materiale ale căror consecinţe s-au repercutat asupra vieţii şi evoluţiei sale, fiindu-i ştirbit dreptul personal nepatrimonial la libertate, precum şi atributele ce ţin de relaţiile sociale, respectiv onoare şi reputaţie, fiind astfel întrunite elementele răspunderii instituite de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Cât priveşte cuantumul daunelor morale, instanţa de fond le-a apreciat la 600.000 euro, suma solicitată prin acţiune de 1.000.000 euro, fiind exagerată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Statul Român prin M.F.P. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât condamnarea soţului reclamantei nu poate constitui temei pentru acordarea despăgubirilor morale iar suma de 600.000 euro reprezintă o îmbogăţire fără just temei, fiind nejustificată deoarece include o doză mare de aproximare şi subiectivism.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. – D.G.F.P. Caraş-Severin şi rejudecat, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că, a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţional art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, împrejurare ce are drept consecinţă lipsirea de temei juridic a pretenţiilor şi corelativ a hotărârilor judecătoreşti întemeiate pe această dispoziţie declarată neconstituţională.
În raport cu această decizie, curtea a reţinut că, la data soluţionării apelului, nu mai exista temei juridic precizat de legea specială în baza căruia s-a formulat şi admis acţiunea de către prima instanţă de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii S.I., S.M. şi C.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol (în primă instanţă sau căi de atac) la data pronunţării acestei decizii, ci este aplicabilă eventual celor înregistrate ulterior publicării sale.
Aplicarea unei decizii a Curţii Constituţionale este supusă principiului neretroactivităţii, respectiv prevederilor Convenţiei şi nu în ultimul rând jurisprudenţei C.E.D.O.
Respectarea principiului egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Faţă de cele expuse, recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Cu toate că recurentul a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., din dezvoltarea lor rezultă că este posibilă analiza acestora exclusiv din prisma cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu s-a formulat în concret nicio critică referitoare la argumentele instanţei de apel de natura celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât acest motiv a fost invocat formal.
Critica recurenţilor – reclamanţi privind aplicarea greşită a deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 este nefondată.
Această problemă de drept a fost dezlegată corect de către instanţa de apel care a reţinut că, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, deci în timp ce procesul era în curs de judecată în faza procesuală a apelului produce efecte în cauză, în sensul că textul declarat neconstituţional nu mai poate constitui temei juridic pentru acordarea de daune morale.
În ceea ce priveşte efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 asupra proceselor în curs de judecată s-a pronunţat Înalta Curte într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011, stabilindu-se că, urmare a acestei decizii a Curţii Constituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Conform art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în M. Of.
Or, în speţă, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curţii Constituţionale nr. 1356/2010, nu se pronunţase în apel Decizia atacată, cauza nefiind aşadar soluţionată definitiv la data publicării respectivei decizii.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii C.S., S.M. şi S.I. împotriva deciziei civile nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
