ICCJ. Decizia nr. 1477/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1477/2012
Dosar nr. 2653/117/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 897 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta P.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Beneficiind de asistenţă juridică de specialitate, calificată, prin avocat, s-a susţinut că suma cerută este pentru repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a condamnării şi a consecinţelor condamnării antecesorului său.
Din analiza actelor aflate la dosar, prima instanţă, a constatat că faţă de antecesorul reclamantei N.I. s-au dispus mai multe condamnări cu caracter politic de drept, aşa cum sunt prevăzute de Legea nr. 221/2009.
Din modul de redactare al cererii de chemare în judecată rezultă fără dubiu că reclamanta a avut în vedere prejudiciul moral cauzat ei personal şi nu antecesorului său.
Or, legea a avut în vedere repararea prejudiciilor celor care au suferit condamnări politice şi măsuri administrative cu caracter politic nu şi altor persoane care ar fi fost afectate în mod indirect de situaţia antecesorilor, sau a soţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta P.S., criticând-o prin aceea că, interpretarea pe care a dat-o prima instanţă art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, este greşită, deoarece despăgubirile cu titlu de daune morale pot fi solicitate atât de persoana care a suferit condamnarea, cât şi de descendenţii acestuia sau de soţul supravieţuitor.
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului arătând că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
Prin Decizia civilă nr. 168/A/2011 din 16 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.S. împotriva Sentinţei civile nr. 897 din 26 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtului, cu motivarea că despăgubirile în baza Legii nr. 221/2009 pot fi acordate pentru prejudiciul moral suferit de cel care a fost condamnat efectiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu caracter politic, iar nu pentru prejudiciul moral cauzat descendentului celui condamnat politic.
După ce a decriptat intenţia legiuitorului, curtea a reţinut că, prin art. I din O.U.G. nr. 62/2010, despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare au fost plafonate la suma de 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea, la 5000 euro pentru soţul, soţia sau descendenţii de gradul I, precum şi la un sfert, adică 2500 euro pentru descendenţii de gradul al II-lea.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că prestaţia la care reclamanta a solicitat să fie obligat statul, reprezentând despăgubiri cu titlu de daune morale pentru prejudiciile cauzate ca urmare a condamnării politice a tatălui său, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, a fost una rezultată dintr-o situaţie legală ce urma să aibă loc la finalul unei proceduri judiciare.
Întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 21 octombrie 2009 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 caracterul erga omnes al deciziei se impune şi în prezenta cauză, situaţie în care raportul juridic de obligaţie legală dintre stat şi reclamantă a încetat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta P.S. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este greşită întrucât este evident că, atât persoana care a suferit condamnarea cât şi descendenţii sau soţul supravieţuitor pot solicita despăgubiri cu titlu de daune morale pentru propriile suferinţe sau care au fost afectaţi în mod indirect prin condamnare.
Recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată şi pentru că, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a, teza I din Legea nr. 221/2009 publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, nu îşi găseşte aplicabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu se poate substitui instanţelor de judecată în nicio situaţie în care sunt invocate încălcări ale unor drepturi.
Aceasta ar însemna un regretabil regres în evoluţia statului de drept, din perspectiva cerinţelor primului parag. al art. 6 din Convenţie.
În raport cu cele expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 897 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj iar pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Critica din recursul reclamantei prin care i se contestă dreptul acesteia la daune morale pe temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009, care se impune a fi analizată cu prioritate, este fondată.
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, deschide calea acţiunii în justiţie pentru repararea prejudiciului suferit atât ca urmare a unor condamnări cu caracter politic, cât şi ca urmare a unor măsuri administrative cu caracter politic.
Potrivit textului mai sus citat, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestor persoane, soţul sau descendenţii acestora până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (...)";.
Aşa fiind, recurenta-reclamantă are calitatea procesuală de a solicita despăgubiri morale sau materiale în nume propriu sau în numele antecesorului acesteia dacă va face dovada prejudiciului cauzat.
De altfel şi curtea de apel a reţinut că recurenta-reclamantă are acest drept, însă, pe fondul cauzei, a reţinut că, temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nu mai există.
Este nefondată însă critica recurentei-reclamante referitoare la inaplicabilitatea în speţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 22 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010.
Această problemă de drept a fost dezlegată corect de către instanţa de apel, care a reţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010, produce efecte în cauză, în sensul că textul declarat neconstituţional nu mai poate constitui temei juridic pentru acordarea de despăgubiri morale.
Cu privire la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 asupra proceselor în curs de judecată s-a pronunţat Înalta Curte în recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicate în M. Of. nr. 789/7.11.2011, stabilindu-se că, urmare a acestei decizii a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nefinalizate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Conform art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în M. Of., aşa încât în raport de decizia în interesul legii, sus-menţionată, criticile reclamantei nu pot fi primite.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către recurenta-reclamantă P.S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.S. împotriva Deciziei civile nr. 168/A/2011 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
