ICCJ. Decizia nr. 1480/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1480/2012
Dosar nr. 18553/3/2009
Şedinţa publică din 02 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 18553/3/2009 contestatorul M.K. a chemat în judecată pe intimata SC C.R. SRL pentru a se constata nulitatea absolută a măsurii ilegale a concedierii din funcţia de Director General a SC C.R. SRL, reintegrarea în funcţia avută, obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri reprezentând echivalentul salariilor indexate, majorate sau reactualizate, datorate pentru perioada dintre momentul concedierii ilegale şi cel al reintegrării efective; a sumei de 12.000 dolari SUA reprezentând dreptul la beneficiul/bonus-ul anual de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat; şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4313 din 19 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte cererea formulată de contestatorul M.K., a constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 1 din 31 martie 2009, a dispus reintegrarea contestatorului pe funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 1/2009 şi a obligat intimata la plata către contestator a echivalentului salariilor indexate, majorate sau reactualizate calculate începând cu data de 31 martie 2009 şi până la data reintegrării efective; a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere ce are ca obiect plata sumei plata sumei de 12000 RON şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus, cu majoritate, înaintarea înscrisului aflat la dosar fond, reprezentând dovada de primire a notificării nr. 245/2009 emisă de BEJ ";D.D.C.";, cu precizarea că aceasta este o fotocopie, originalul înscrisului nefiind depus niciodată la dosarul cauzei, Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în vederea efectuării cercetărilor cu privire la semnătura existentă pe acest înscris, contestată de intimatul-reclamant M.K., împreună cu o copie a încheierii; în baza art. 183 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei până la finalizarea cercetărilor de natură penală.
Opinia separată a fost în sensul că art. 183 C. proc. civ. instituie o posibilitate, nicidecum o obligaţie a instanţei de a dispune suspendarea cauzei şi trimiterea înscrisurilor la procuror, apreciind că intimatul-reclamant avea posibilitatea de a se adresa, separat, Parchetului cu o plângere penală, urmând ca, în funcţie de rezultatul acestui demers, să uzeze de calea extraordinară de atac a revizuirii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.R. SRL, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a încheierii atacate, în sensul anulării dispoziţiilor privind suspendarea Dosarului nr. 18553/3/2009 şi repunerea cauzei pe rol, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată că instanţa a încălcat prevederile art. 305 C. proc. civ. întrucât a admis în recurs o probă nouă care nu reprezintă un înscris. Susţine că admiterea înscrierii în fals împotriva notificării nr. 245/2009 transmisă de executorul judecătoresc D.D.C. ar fi trebuit respinsă în principal datorită interdicţiei în materie de probatoriu instituită de articolul menţionat, cu privire la etapa recursului, iar în subsidiar datorită exercitării unui drept procesual (administrarea probatoriului) cu evidentă rea-credinţă de către intimatul-reclamant.
Totodată, în opinia sa au fost încălcate şi dispoziţiile art. 180 C. proc. civ., prin aceea că înscrierea în fals nu a fost susţinută de partea în persoană sau de către un mandatar cu procură specială. Arată că înscrierea în fals a fost adusă în dezbatere prin avocat, care a acţionat decât pe baza împuternicirii avocaţiale generale, care nu cuprinde sub nicio posibilă formă sau redactare mandatul special cerut de codul de procedură civilă pentru înscrierea în fals în numele clientului. De asemenea, susţine că nu s-a realizat citarea societăţii pârâte pentru a se prezenta personal, prin reprezentantul său legal, motiv pentru care a fost în imposibilitate de a arăta mijloacele de apărare şi de a depune dovada de comunicare de la executorul judecătoresc, în original, spre realizarea verificărilor prevăzute la art. 177 - 179 C. proc. civ., ca un prim pas anterior şi, în opinia sa, edificator, înaintării cauzei către procuror.
La termenul de judecată din data de 2 martie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului, având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii acestuia, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii pronunţată în recurs.
În speţă, suspendarea cauzei a fost dispusă în temeiul art. 183 C. proc. civ., potrivit căruia ";dacă partea care defăima înscrisul ca fals arăta pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreuna cu procesul-verbal ce se va încheia.";
Este adevărat că această încheiere premergătoare întrerupe cursul judecăţii, însă este pronunţată de curtea de apel ca instanţă de recurs.
În conformitate cu art. 2441 C. proc. civ. asupra suspendării procesului - fără a distinge în ce priveşte soluţia, de admitere sau respingere a cererii şi temeiul în baza căruia a fost dispusă - instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
În speţă, având în vedere că încheierea în cauză a fost dată în dosarul de recurs, în timpul judecării recursului şi că decizia de recurs este irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de atac conform art. 299 şi 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea are acelaşi caracter irevocabil, nefiind supusă astfel recursului.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC C.R. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC C.R. SRL împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
