ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1483/2012
Dosar nr. 243/44/2011
Şedinţa publică din 02 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 04 martie 2011, revizuentul P.D. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 341 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 6491/121/2010.
În motivarea cererii, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că decizia atacată este potrivnică Deciziei civile nr. 276/R din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 7193/121/2010, Deciziei civile nr. 344 din 22 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 7192/121/2010 şi Deciziei civile nr. 342 din 22 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 7176/121/2010.
A arătat că cererea formulată se bazează pe faptul că pentru aceleaşi capete de cerere instanţa de fond a dat sentinţe diferite (contradictorii, sau parţial contradictorii) iar alt salariat a câştigat în justiţie drepturile solicitate care sunt identice cu cele reclamate de revizuent.
Curtea de Apel Galaţi, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, prin Decizia nr. 678 din 14 aprilie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de art. 322 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Din motivele de fapt ale cererii deduse judecăţii, rezultă că revizuentul se plânge, în primul rând, pentru contrarietate de hotărâri, susţinând că lui i s-a respins acţiunea, în timp ce alţi justiţiabili, aflaţi în situaţii similare cu a lui, au obţinut soluţii favorabile.
Motivul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este cel prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale, revizuirea se poate cere ";dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate";.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
În speţă, revizuentul nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi temei juridic, ci obţinerea unor soluţii favorabile de către alte persoane care s-ar afla în situaţii similare cu a lui.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Soluţiile obţinute de alte părţi în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanţe asemănătoare cu cele din procesul de faţă, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei identităţii de părţi, enunţată mai sus; de asemenea, nu poate fi vorba nici despre acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, în condiţiile în care fiecare parte care a promovat o acţiune având ca obiect drepturi băneşti şi-a valorificat propriul drept de a primi aceste sume de bani.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează puterea de lucru judecat - părţi, obiect, cauză, între hotărârile irevocabile pretins pronunţate în alte dosare şi decizia irevocabilă pronunţată în cazul revizuentului.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare, în eventualitatea în care susţinerile revizuentului ar fi reale, ar releva premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţei de recurs, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată în calea de retractare a revizuirii.
În concluzie, reţinând că, în speţă, nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar aspectele de nelegalitate invocate de revizuent cu privire la decizia atacată nu constituie motive de revizuire în sensul art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire cu care a fost învestită, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.D. împotriva Deciziei civile nr. 341 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
