ICCJ. Decizia nr. 1496/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1496/2012
Dosar nr.780/110/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1463 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea M. (C.) E. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bacău, s-a anulat dispoziţia nr. 1025 din 4 februarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău şi a fost obligat pârâtul să acorde reclamantei despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1.800 m.p. situat în Str. G. (fostă Str. G.R.), cu amplasamentul conform planului de situaţie de la dosar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 33 din 22 mai 2001 la B.E.J. G.N., reclamanta a solicitat pârâtului acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1.800 m.p. situat în Bacău, Zona Gării, Str. G.R., precum şi pentru alte suprafeţe de teren.
S-a avut în vedere că reclamanta este fiica lui C.G. şi C.E., foştii proprietari ai terenului pe care se afla o construcţie, în prezent demolată, iar prin Decretul nr. 979 din 31 decembrie 1962 al Consiliului de Stat imobilele au fost confiscate.
S-a apreciat că, deşi actele de proprietate depuse la dosar nu fac dovada proprietăţii pentru suprafaţa totală de teren solicitată de reclamantă, din tabelul anexă la decretul de expropriere, coroborat cu memoriul tehnic întocmit cu ocazia evaluării imobilului în litigiu, rezultă că s-a preluat de la părinţii reclamantei un teren liber de construcţii în suprafaţă de 1503 m.p. şi o casă cu dependinţe în suprafaţă construită de 339 m.p., suprafaţa totală de teren fiind de 1842 m.p.
S-a considerat, astfel, că reclamanta şi-a dovedit pretenţiile, întrucât prin decretul de expropriere s-a preluat o suprafaţă totală de 1842 m.p.
De asemenea, s-a reţinut că terenul este afectat de construcţii (blocuri de locuinţe) şi reţele edilitare, nefiind posibilă restituirea în natură, astfel că se impune acordarea de despăgubiri.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita respingere a cererii sale de restituire în natură a terenului în condiţiile în care acesta a fost concesionat în mod nelegal de pârâtă unor societăţi comerciale, iar parţial este spaţiu verde.
Apelanta a precizat că a solicitat măsuri reparatorii numai pentru construcţiile demolate, în ceea ce priveşte terenul liber optând pentru restituirea în natură.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 29 din 21 martie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei M. (C.) E., reţinând, în esenţă, că, aşa cum a rezultat din expertiza topo - cadastrală efectuată în cauză, terenul a cărui restituire s-a solicitat este ocupat de construcţii, respectiv blocul din Str. G., spaţii comerciale, Str. G., trotuare, parcare, străzi, alei de acces, platforme şi spaţii verzi.
Faţă de adresa din 10 ianuarie 2011 emisă de intimată, s-a reţinut că pentru amplasamentul stabilit prin expertiză nu există niciun contract de concesiune, iar, conform adresei din 18 februarie 2011, spaţiile comerciale identificate de expert sunt proprietatea privată a mai multor persoane fizice şi juridice.
S-a considerat că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, având în vedere şi faptul că, în subteran, se află reţele de termoficare, de apă şi instalaţii de telecomunicaţii.
În consecinţă, s-a apreciat că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru teren. Referitor la solicitarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, instanţa de apel a reţinut că acestea nu au făcut obiectul notificării, cererea intitulată „precizare a notificării" neputând fi avută în vedere câtă vreme acţiunea reclamantei a vizat anularea deciziei nr. 1025 din 4 februarie 2009, emisă de intimată, decizie prin care s-a soluţionat notificarea cu privire la teren.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta M.E., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs reclamanta a expus situaţia de fapt şi a arătat, cu privire la teren, că s-a reţinut eronat prin expertiză că acesta ar fi ocupat de blocul X şi, că ar fi parţial în proprietate privată, fără a observa că nu putea fi concesionat.
Cu privire la construcţiile demolate, recurenta reclamantă a învederat că a formulat pretenţii prin notificarea nr. 33 din 22 mai 2001, astfel că se impune modificarea hotărârii recurate şi, sub acest aspect, în sensul acordării de despăgubiri.
În faza procesuală a recursului, reclamanta recurentă a depus la dosar fotografii ale terenului şi o schiţă din dosarul curţii de apel, precum şi contractul de vânzare - cumpărare autentic, încheiat între SC B.D. SRL şi B.S. şi N.C., cu privire la spaţiul comercial din Str. G., Bacău.
La prima zi de înfăţişare, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului reclamantei în raport de prevederile art. 304 şi 306 C. proc. civ.
Examinând, cu prioritate, excepţia invocată din oficiu, Curtea va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea acestora.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la criticile invocate.
În speţă, deşi reclamanta s-a conformat din punct de vedere formal dispoziţiilor înscrise în art. 3021 C. proc. civ., indicând cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar prin precizarea făcută prin concluziile orale, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., s-a limitat la exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, formulând susţineri nestructurate din punct de vedere juridic şi care nu se pot încadra în motivele de recurs indicate şi nici în celelalte cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta - reclamantă a expus situaţia de fapt, criticând concluziile expertizei efectuate în cauză, fără a indica însă încălcarea vreunei dispoziţii legale.
Criticile referitoare la stabilirea eronată a situaţiei de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai pot fi valorificate pe calea recursului în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., în condiţiile în care pct. 11 al acestui articol a fost abrogat.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu este posibilă încadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi cenzurarea deciziei instanţei de apel, Curtea va constata nulitatea recursului reclamantei conform dispoziţiilor art. 306 alineatul ultim C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta M. (C.) E. împotriva deciziei nr. 29 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
