ICCJ. Decizia nr. 1535/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1535/2012
Dosar nr. 3228/111/2010
Şedinţa publică din 6 martie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 260/C din 27 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor a admisă acţiunea formulată de reclamanta B.F. şi au fost obligaţi pârâţii Primarul Municipiului Oradea, Prefectura Judeţului Bihor - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 să comunice acesteia numărul şi copia adresei de înaintare a dosarului administrativ nr. 873/2001, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti; de asemenea, pârâţii au fost obligaţi la daune de 50 RON pe zi întârziere, de la pronunţarea hotărârii până la executarea efectivă; a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor interese de 100 RON pe zi întârziere de la data primei notificări din 15 ianuarie 2007, până la zi, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 74 din 28 ianuarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Oradea a fost respinsă Notificarea formulată de reclamantă, iar prin Sentinţa civilă nr. 686/C/2007 rămasă definitivă şi irevocabilă instanţa a dispus anularea dispoziţiei mai sus amintite, a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei la măsurile reparatorii prevăzute de Legea Specială, a obligat entitatea deţinătoare la emiterea unei dispoziţii de acordare de despăgubiri şi înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Urmare neconformării pârâţilor din prezenta cauză, reclamanta a formulat mai multe cereri prin care a solicitat să i se comunice stadiul lucrărilor în Dosarul administrativ nr. 873/2001, respectiv, dacă acesta a fost trimis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, totodată, să i se comunice o copie a adresei de înaintare a dosarului, în situaţia în care acesta a fost transmis.
Cu toate insistenţele reclamantei în vederea aflării stadiului dosarului, aceasta nu a primit niciun răspuns fiind obligată să formuleze acţiunea de faţă.
Apreciază instanţa de fond că procedând astfel, pârâţii şi-au neglijat obligaţiile pe care le aveau conform dispoziţiilor art. 16, Titlul VII, din Legea nr. 247/2005, motiv pentru care a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să comunice acesteia numărul şi copia adresei de înaintare a Dosarului administrativ nr. 873/2001, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, a obligat pe pârâţi la daune de 50 RON pe zi întârziere.
Capătul de cerere privind acordarea daune interese de 100 RON/zi întârziere de la data primei notificări din 15 ianuarie 2007 a fost respins ca nedovedit, întrucât reclamanta nu a reuşit să dovedească prejudiciul suferit prin necomunicarea actelor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, a formulat apel Primarul Municipiului Oradea şi Comisia Locală Oradea pentru aplicarea Legii 10/2001, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, în raport de apelanţii pârâţi.
În motivarea apelului se susţine de către apelantă că a întreprins toate demersurile pentru a înainta dosarul de notificare al reclamantei către Comisia Centrală de Evaluare a Despăgubirilor, în acest sens invocă Dispoziţia nr. 1534/2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea care a fost înaintată Prefecturii Judeţului Bihor la data de 24 martie 2008, urmând ca Prefectura să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 56/2011/R din 8 martie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis, ca fondat, apelul declarat de apelanţii pârâţi Primăria Municipiului Oradea, Primarul Municipiului Oradea şi Comisia Locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta B.F. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Oradea; a obligat pârâta Prefectura Judeţului Bihor la plata unor daune cominatorii de 25 RON/zi de întârziere până la executarea efectivă a hotărârii, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că pârâtă apelantă a făcut dovada în cauză că şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de legea de retrocedare, aspect recunoscut şi de reclamantă, prin urmare, nu poate fi obligată să le îndeplinească încă o dată şi în consecinţă nu poate fi obligată nici la daune cominatorii până la aducerea la îndeplinire a obligaţiei.
Cu privire la obligarea Prefecturii Judeţului Bihor să se conformeze dispoziţiilor legii de retrocedare şi condamnarea acesteia la daune cominatorii până la executarea obligaţiei, se reţine că aceste capete de cerere au fost corect soluţionate de instanţa de fond, întrucât, intimata Prefectura Judeţului Bihor, deşi legal citată în cauză, nu a făcut dovada că a înaintat dosarul de retrocedare al reclamantei B.F. Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa cum o obligă legile de retrocedare.
De altfel, mai reţine instanţa de apel, Prefectura Judeţului Bihor nu s-a prezentat în cauză şi nu a formulat niciun fel de apărări.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat în termen legal recurs Prefectura Judeţului Bihor prin care critică soluţia pronunţată în apel arătând că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că Instituţia Prefectului se află în culpă, întrucât contrar celor reţinute în decizia atacată Prefectura a restituit dosarul conţinând dispoziţia Primarului nr. 1534 din 20 martie 2008 cu Adresa de returnare nr. 4746 din 17 aprilie 2008 (ataşată la dosarul de recurs).
Mai precizează recurenta că după ce dosarul a fost completat cu actele care lipseau de către entitatea învestită cu soluţionarea lui, dosarul a fost înaintat de către Instituţia Prefectului, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu procesul-verbal de predare-primire nr. 13049 din 10 octombrie 2008 (aflat în anexă la dosarul de recurs).
Drept urmare, solicită să se constate că acţiunea reclamantei este lipsită de obiect, întrucât, obligaţiile stabilite în sarcina Instituţiei Prefectului prin decizia atacată au fost executate anterior cererii de chemare în judecată şi în consecinţă solicită admiterea recursului.
Analizând recursul de faţă prin prisma dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., se constată că pârâta-recurentă Prefectura Judeţului Bihor nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe pronunţată la data de 27 septembrie 2010 de Tribunalul Bihor, drept urmare, Înalta Curte va admite excepţia, ridicată din oficiu, privind inadmisibilitatea recursului exercitat ";omisso medio"; fără exercitarea căii de atac a apelului de către recurentă, pentru următoarele considerente:
Recursul este conceput potrivit actualelor reglementări, ca o cale extraordinară de atac, nu are caracter devolutiv şi prin urmare nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.
Cum pârâta nu a promovat apel împotriva hotărârii primei instanţe prin care a fost obligată să comunice reclamantei numărul şi copia adresei de înaintare a dosarului administrativ nr. 873/2001, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, cu daune de 50 RON pe zi întârziere, de la pronunţarea hotărârii până la executarea efectivă, criticile din recurs, referitoare la lipsa culpei şi îndeplinirea obligaţiei privind înaintarea dosarului încă din data de 10 octombrie 2008, cu procesul-verbal de predare-primire nr. 13049/2008, nu mai pot fi analizate, omisso medio, cât timp atari critici, ce privesc fondul litigiului, în lipsa exercitării căii de atac intermediare, nu au fost supuse de pârâtă, spre dezbatere, şi instanţei de apel.
Astfel, având în vedere şi prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc ce hotărâri pot fi atacate pe calea recursului, se constată că pârâta recurentă Instituţia Prefectului Judeţului Bihor nu poate formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-a adresat instanţei de apel şi asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat, pentru că s-ar încălca principiul de drept ";non omisso medio";, ceea ce este inadmisibil.
Drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Instituţia Prefectului Judeţului Bihor împotriva Deciziei nr. 56/2011- R din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1531/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1536/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
