ICCJ. Decizia nr. 1559/2012. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1559/2012
Dosar nr.129/45/2010
Şedinţa publică din 6 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 61 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat ca netimbrat recursul formulat de P.I. împotriva încheierii de şedinţă din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Iaşi.
Judecarea cererii de revizuire formulată de P.I., împotriva acestei decizii, a fost suspendată de către Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin încheierea din 24 martie 2010, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., luându-se act că părţile deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, P.I., fără a-şi motiva calea extraordinară de atac şi fără a arăta temeiul de drept.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate Intelectuală, a suspendat judecata recursului, în acord cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 26 ianuarie 2012, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa recurentului, cauza a rămas în nelucrare, de la 18 ianuarie 2011 - data suspendării - nemaifiind îndeplinit niciun act de procedură.
În consecinţă, se va constata din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamant, fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva încheierii de şedinţă din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2012. Civil → |
|---|
