ICCJ. Decizia nr. 1560/2012. Civil. Obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1560/2012
Dosar nr.7908/1/2009
Şedinţa publică din 6 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 23 martie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cererea de chemare în judecată formulată de A.I. în contradictoriu cu C.S.M., Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători.
Astfel învestită cu judecarea cererii, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2010, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la data de 6 decembrie 2011, când instanţa a dispus repunerea pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, fixându-se în acest scop termen de judecată la data de 7 februarie 2012.
La termenul de judecată din data de 7 februarie 2012 cauza a fost amânată la solicitarea reclamantului A.I., care, prin petiţia înregistrată la grefa instanţei în data de 6 februarie 2012, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare motivată de condiţiile meteo nefavorabile.
Instanţa a admis această cerere în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. şi a stabilit un nou termen de judecată în cauză la data de 6 martie 2012.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 23 noiembrie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 11 mai 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu s-a preocupat de repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, în sensul dispoziţiilor legale.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de chemare în judecată formulată de A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. - Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1562/2012. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
