ICCJ. Decizia nr. 1582/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1582/2012
Dosar nr. 4019/1/2011
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursurilor civile de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 877 din 22 iulie 2005, Tribunalul Cluj - secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului judeţean Cluj şi a Consiliului local Cluj - Napoca, faţă de care acţiunea promovată de reclamanţii B.V., B.A., G.R., B.I. şi B.D. a fost respinsă.
A admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj - Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziţie de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent aferente valorii celor trei apartamente expropriate.
A respins cererea privind obligarea Primarului municipiului Cluj - Napoca la măsura restituirii unui imobil echivalent celui expropriat, precum şi la plata despăgubirilor.
A obligat reclamanţii la restituirea actualizată a sumei de 116.855 lei primită cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, deşi reclamanţii au formulat notificare potrivit dispoziţiilor legale, entitatea investită nu a soluţionat cererea.
Imobilul în litigiu, situat în Cluj - Napoca, a fost expropriat, apartamentele fiind demolate, iar pe teren au fost construite blocuri de locuinţe, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 4 şi 9 din Legea nr. 10/2001.
Pentru imobilele expropriate, legea nu prevede măsura compensării cu alte bunuri, motiv pentru care reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital.
Prin decizia nr. 19/A din 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte.
A obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca să emită o dispoziţie motivată de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil echivalent, reprezentând teren şi construcţie compusă din 3 apartamente, identificate în CF Cluj - Napoca.
În situaţia în care măsura compensării nu este obiectiv posibilă, ori nu este acceptată de reclamanţi, a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, nu exclud acordarea măsurii compensării, măsurile reparatorii prin echivalent, reprezentând despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale, putând fi stabilite în subsidiar.
Prin decizia nr. 2218 din 9 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţi şi a respins recursul declarat depărat.
Instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a aplicat literal art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, fără a administra dovezile necesare pentru a se dovedi că există bunuri disponibile care pot fi identificate.
Simpla indicare a existenţei unor suprafeţe de teren libere de construcţii, posibil de restituit în natură, reprezintă o afirmaţie căreia instanţele nu pot să-i dea eficienţa impusă de lege.
Cât priveşte recursul declarat de pârât, instanţa de recurs a constatat că instanţele sunt abilitate, conform dispoziţiilor art. 24 (actual 26) din Legea nr. 10/2001, să analizeze cererea reclamanţilor sub aspectul legalităţii şi temeiniciei inclusiv a măsurilor reparatorii.
Reinvestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 419/A din 16 noiembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 877 din 22 august 2005 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în parte.
A stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, corespunzător valorii de circulaţie actuală.
Instanţa de rejudecare în apel a reţinut că Primăria municipiului Cluj Napoca a comunicat că nu deţine bunuri sau servicii disponibile, care pot fi acordate în compensare.
Prin decizia nr. 5775 din 20 mai 2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. Instanţa de recurs a constatat că răspunsul Primăriei Cluj - Napoca nu este de natură a demonstra imposibilitatea realizării măsurii compensării.
Aceasta pentru că, potrivit înscrisurilor anexate recursului, la nivelul municipalităţii s-a hotărât începerea programului de construire de locuinţe în diverse cartiere, a fost dat în folosinţă un bloc cu 54 de apartamente în regim ANL, au fost organizate licitaţii publice în vederea concesionării unor suprafeţe de câte 1.000 m.p. în vederea amenajării unor terase, ceea ce infirmă realitatea susţinerilor primăriei.
Instanţa de recurs a dat îndrumări pentru suplimentarea probatoriului prin solicitarea relaţiilor corespunzătoare de la unitatea administrativ teritorială investită cu soluţionarea notificării şi de la consiliul local al municipiului, cărora li se va solicita hotărârile consiliului local prin care s-a aprobat închirierea, concesionarea sau înstrăinarea unor imobile din domeniul privat.
De asemenea, s-a menţionat că bunurile disponibile vor fi identificate prin expertiză.
Prin decizia nr. 163/A din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj - secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minor şi familie a admis în parte apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte.
A stabilit că pentru imobilele preluate de stat prin expropriere, respectiv teren în suprafaţă de 526 m.p., reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în cuantum de 213.290 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume, care urmează a fi acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pe Primarul municipiului Cluj Napoca la plata cheltuielilor de judecată.
A respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca.
Instanţa de rejudecare în apel a constatat, în ceea ce priveşte apelul declarat de primar, că, prin decizia nr. XX/2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată, ci şi notificarea persoanei îndreptăţite.
A fost înlăturată şi susţinerea apelantului referitoare la faptul că prima instanţă nu ar fi avut în vedere obiecţiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză, având în vedere că expertiza a fost refăcută şi a fost comunicată primarului, care ar fi avut posibilitatea să formuleze din nou obiecţiuni.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanţi, instanţa de rejudecare a reţinut că, în cursul rejudecării apelului, aceştia au arătat că solicită doar acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de rejudecare în apel a mai reţinut că, începând de la data de 25 ianuarie 2011, fondul „Proprietatea „este listat la bursă, motiv pentru care despăgubirile prevăzute de lege au caracter efectiv, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului Cluj - Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice.
Primarul şi Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, iar după expropriere, reclamanţilor li s-a oferit imobilul din Cluj - Napoca, pe care l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995.
Ulterior, contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat de instanţele de judecată, care au restituit apartamentul foştilor proprietari.
Recurenţii au mai precizat că notificările se soluţionează în ordinea înregistrării lor.
Au mai susţinut recurenţii, că suma reprezentând cheltuielile de judecată este exagerat de mare, iar instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 492 din 8 iunie 2006 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Ministerul Finanţelor Publice a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că, prin cererea din 25 februarie 2011, reclamanţii au schimbat obiectul cererii de chemare în judecare, aspect în legătură cu care nu a fost înştiinţat, cu atât mai mult cu cât, în motivarea hotărârii se menţionează că fondul „Proprietatea"; a devenit funcţional.
Fată de modificarea cererii reclamanţilor, acţiunea trebuia judecată în contradictoriu cu autorităţile competente potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca sunt inadmisibile.
Astfel, sentinţa civilă nr. 877 din 22 august 2005 a Tribunalului Cluj, deşi a admis acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, a fost apelată doar de reclamanţi şi de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, nu şi de pârâţii recurenţi.
Ca atare, criticile, care, în cauză, vizează fondul pricinii, nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât recurentul nu a exercitat calea de atac devolutivă a apelului.
Având în vedere şi prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc ce hotărâri pot fi atacate pe calea recursului, se constată că pârâţii nu pot formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-au adresat instanţei de apel şi asupra cărora aceasta nu s-a pronunţat, pentru că s-ar încălca principiul de drept „non omisso medio";, ceea ce este inadmisibil.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond, chiar dacă a fost schimbată în parte în apel, nu justifică admisibilitatea recursului, deoarece obligaţia stabilită de instanţă nu a privit raportul juridic dintre reclamanţi şi cei doi recurenţi, în condiţiile în care debitorul obligaţiei stabilite este primarul municipiului Cluj Napoca.
De altfel, cei doi recurenţi nici nu prezintă interes în declararea căii de atac a recursului pentru că, aşa cum s-a arătat, instanţele au constatat că pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca nu are calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor Publice, deşi acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu acesta, nu a fost obligat la nici o prestaţie.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurentul Ministerul Finanţelor Publice a precizat că interesul promovării căii de atac constă în faptul că instanţele trebuiau să constate lipsa calităţii sale procesuale pasive, dar nici acest element nu poate fi reţinut, pentru că, în lipsa vreunei prestaţii dispuse de prima instanţă, instanţa de apel a constatat că despăgubirile pot fi acordate doar în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce, desigur, exclude stabilirea vreunei obligaţii în sarcina acestui pârât şi presupune constatarea implicită a lipsei calităţii procesuale pasive.
Recursul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea în acest text de lege doar susţinerile referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Aspectele legate de faptul că reclamanţii ar fi primit o altă locuinţă ca urmare a exproprierii nu reprezintă critici aduse hotărârii atacate, fiind doar simple susţineri, prin care recurentul nu combate în vreun mod cele hotărâte şi motivate de instanţă.
Aceeaşi este situaţia susţinerilor care privesc faptul că primarul soluţionează notificările în ordinea înregistrării, pentru că recurentul nu aduce nici o critică şi nu arată cu ce a greşit în drept instanţa de apel în legătură cu această împrejurare.
Prin urmare, rămân de analizat doar criticile referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constatat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauză, suma de 2329,40 lei, la care a fost obligat pârâtul, reprezintă 1.600 lei cheltuieli de judecată efectuate în ciclurile procesuale anterioare şi 729, 40 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Se constată că suma acordată nu este nejustificat de mare, deoarece cauza a prezentat un grad crescut de complexitate, a parcurs mai multe proceduri judiciare, ceea ce a presupus şi un volum de muncă corespunzătore al avocatului.
Nici decizia invocată a Curţii Constituţionale şi nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu pot obliga, în cauză, la diminuarea cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată, deoarece au vizat împrejurări diferite, respectiv opozabilitatea contractului de asistenţă juridică faţă de părţi şi dovada faptului că sumele cheltuite au fost necesare.
De aceea, recursul declarat este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare, iar, faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ., recurentul Primarul municipiului Cluj Napoca va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii intimaţi, în cuantumul dovedit prin înscrisurile aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 163/A din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală a finanţelor publice a judeţului Cluj şi Consiliul local al municipiului Cluj -Napoca împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul Primarul municipiului Cluj Napoca la plata sumei de 496 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi B.A., B.D., B.V., B.I. şi G.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1715/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
