ICCJ. Decizia nr. 1597/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1597/2012
Dosar nr.3036/116/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2012
Asupra recursului constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2669 din 14 octombrie 2010, a respins excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere al acţiunii, invocată de către reprezentanta Parchetului. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva S.R. prin M.F.P. A constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării şi stabilirii domiciliului obligatoriu luată împotriva reclamantei şi părinţilor săi P.G., decedat la 16 martie 1973 şi P.S., decedată la 7 august 1982. A obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 6000 euro reprezentând daune morale în calitate de descendentă după părinţi (câte 3000 euro pentru fiecare părinte), precum şi la plata sumei de 6000 euro reprezentând daune morale pentru reclamantă în calitate de persoană care a suferit măsura administrativă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în raport de actele şi lucrările dosarului, situaţia de fapt prezentată de reclamantă cu privire la strămutare, durata acesteia, condiţiile materiale şi morale în care şi-au petrecut existenţa pe perioada strămutării.
A fost respinsă excepţia invocată de reprezentanta Parchetului referitoare la inadmisibilitatea primului capăt de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, în raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, constatându-se că într-o atare situaţie, speţa se încadrează în dispoziţiile art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege şi deci se poate solicita constatarea caracterului politic al măsurii.
Cât priveşte fondul cauzei, întrucât la data pronunţării sentinţei, Legea nr. 221/2009 fusese modificată prin OUG nr. 62/2010 care stabilea limite maxime în acordarea despăgubirilor, instanţa a cenzurat cuantumul pretenţiilor ţinând cont de aceste limite şi având în vedere şi perioada de strămutare, vârsta strămutaţilor, condiţiile de trai, precum şi faptul că reclamanta a beneficiat şi de alte reparaţii prin legi speciale.
Pentru aceste motive a apreciat că reclamantei i se cuvin 6.000 euro despăgubiri morale, maximul fiind de 10.000 euro, iar în calitate de descendentă, câte 3.000 euro pentru fiecare părinte, maximul fiind de 5.000 euro pentru fiecare părinte, la plata cărora a fost obligat pârâtul.
Prin Decizia nr. 36 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. A menţinut celelalte dispoziţii.
S-a reţinut de către instanţa de apel că pretenţiile reclamantei au fost întemeiate pe Legea nr. 221/2009 care prevedea, la art. 5, dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, dreptul soţului sau al descendenţilor acesteia până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, alături de alte măsuri reparatorii.
Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 (M. Of., nr. 761/15.11.2010), Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale.
A fost remarcat faptul că în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile [..] constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul [..], după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
Curtea a reţinut că dispoziţiile legale declarate neconstituţionale nu au fost puse de acord cu prevederile Constituţiei, astfel că, dat fiind efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, ele nu mai pot constitui un temei pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral invocat de reclamantă.
Pe cale de consecinţă, pretenţiile reclamantei au apărut ca neîntemeiate, motiv pentru care a fost admis apelul declarat de S.R. prin M.F.P. şi s-a schimbat sentinţa în sensul respingerii, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta D.M. (P.).
Reclamanta a prezentat derularea litigiului prin arătarea soluţiilor pronunţate de instanţele fondului, iar prin aşa zisele motive ale exercitării căii extraordinare de atac a reiterat eliptic situaţia de fapt.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din acelaşi cod.
Or, în speţă, recurenta nu a susţinut în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel, prezentând doar soluţiile instanţelor fondului.
Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ar fi trebuit, în speţă, să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel, cu referire la aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010.
Se constată astfel că pe calea recursului declarat nu sunt aduse dezbaterii critici vizând legalitatea deciziei din apel, recurenta limitându-se a prezenta soluţiile pronunţate în fond şi apel, fără însă a arăta în ce mod raţionamentul instanţei de apel a fost făcut cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi fără a face nicio referire la Decizia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea temeiului juridic al cererii.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din acelaşi cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta D.M. (P.) împotriva deciziei nr. 36 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1598/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
