ICCJ. Decizia nr. 935/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 935/2012
Dosar nr. 375/32/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1235 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că intimaţii reclamanţi A.C.N., A.D., ş.a. părţi în dosarul nr. 974/110/2009 al Curţii de Apel Bacău, în contradictoriu cu SC O.M.V.P. SA Bucureşti au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 936/2011 pronunţată în dosarul anterior menţionat.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, când aceste hotărâri sunt pronunţate de instanţa de recurs sunt de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia civilă nr. 936 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia tardivităţii recursului; a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G. împotriva sentinţei civile nr. 1629 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 974/110/2009; a modificat în parte sentinţa nr. 1629/D/2010 pronunţată în dosarul nr. 974/110/2009 al Tribunalului Bacău în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaz pentru anii 2006 – 2009; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1629 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepţia prescripţiei drepturilor pentru anul 2005 – şi, în consecinţă a fost respinsă cererea ca fiind prescrisă pentru 2005; a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de către reclamanţii: A.C.N., A.D., A.F., A.D., ş.a. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G.; a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat, în funcţie de perioada lucrată câte un salariu minim pe ramură pentru fiecare an 2006, 2007 reprezentând aprovizionare toamnă – iarnă şi contravaloarea a 4.000 m3 gaze naturale pentru perioada 2006 – 16 februarie 2009, data introducerii acţiunii, sume ce vor fi actualizate la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V.G. criticând-o sub următoarele aspecte:
- referitor la capătul de cerere având ca obiect „aprovizionare toamnă – iarnă”, în mod greşit a fost admis, atâta timp cât odată inclus în salariul de bază a suferit implicit majorări urmare a indexărilor salariale. Au fost ignorate dispoziţiile art. 176 alin. (6) din contractul colectiv de muncă deoarece SC P. SA reprezentată de FSLI P. a decis în anul 1997 că începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă să fie introdusă în salariul de bază, iar în anul 1998 au inclus acest ajutor în salariul de bază al angajaţilor şi acest ajutor a fost plătit de atunci până în prezent.
- referitor la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea cotei de gaz, se susţine că potrivit art. 176 alin. (1) din CCM la nivel de unitate pentru anul 1997, începând cu 1 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, iar în CCM la nivel de unitate pe anii următori s-a menţionat că suportul material reprezentând contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Începând cu 1 iunie 1997 de comun acord cu sindicatul salariile de bază individuale au fost negociate sau reaşezate după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaz.
Curtea de Apel Bacău a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa nr. 1629/D/2010 în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaze pentru anii 2006 – 2009 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că dreptul pretins în cauză, respectiv adaosul salarial pentru aprovizionarea toamnă – iarnă, nu a mai fost prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru perioada dedusă judecăţii. Recurenta nu a făcut dovada că în perioada în discuţie, adaosul salarial a fost inclus în salariu de bază acordat reclamantului, deşi sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art. 287 C. muncii.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect „contravaloare cotă de gaz natural s-a reţinut că prin contractul colectiv de muncă încheiat între recurentă şi salariaţi – reprezentaţi de FSLI P. pentru anii 2005, 2006 s-a prevăzut la art. 176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997.
Rezultă astfel că drepturile cuvenite pentru contravaloarea cantităţii de gaze naturale a fost inclus în salariile salariaţilor, atât în anul 2005 cât şi 2006, şi ulterior în 2007 – 2008. În mod greşit s-a reţinut că recurenta ar datora reclamanţilor sumele reprezentând contravaloarea mc gaze naturale, neputându-se reţine că aceste sume ar fi trebuit să crească de la an la an, atât timp cât sindicatul reprezentant al salariaţilor a semnat în forma menţionată contractele colective de muncă la nivel de unitate, anual în perioada 2005 – 2006, iar ulterior în cele din 2007 – 2008, contractul colectiv de muncă astfel semnat fiind legea părţilor.
Împotriva acestei decizii recurenţii reclamanţi au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că în cauze identice, privind în parte aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, pronunţate de aceeaşi instanţă, de complete diferite, s-au pronunţat hotărâri potrivnice deciziei nr. 936 din 6 iunie 2011, în sensul că recursul SC O.M.V.P. SA a fost respins ca nefondat.
În acele decizii s-a reţinut, în mod corect şi legal – susţin revizuenţii – că potrivit dispoziţiilor art. 187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze, valabil pentru anii 2005 – 2007 se prevede că „salariaţii agenţilor economici nominalizaţi în anexa 1 vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2.500 – 4.000 mc gaze naturale”. Prin Contractul Colectiv la nivel de unitate în anul 1997 s-a stabilit că respectiva cotă de 4.000 mc a fost introdusă în salariu, modalitatea de introducere făcând obiectul unui act adiţional (care nu a fost perfectat niciodată).
Contractul Colectiv de Muncă pe ramură fiind un contract de rang superior celui aplicabil în cadrul societăţii intimate, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 241 alin. (1) lit. c) C. muncii, potrivit cărora „clauzele contractelor colective de muncă produc efecte ... pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat CCM la acest nivel”.
Deşi în CCM-ul la nivel de unitate această suplimentare salarială nu a fost prevăzută, ea trebuia acordată, fiind expres menţionată în conţinutul CCM la nivel superior de ramură cu aplicarea dispoziţiilor art. 238 alin. (1) C. muncii coroborate cu dispoziţiile art. 8 şi art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă şi art. 161 C. muncii, care obligă angajatorul să achite drepturile ce se cuvin salariaţilor la termenele stabilite.
În opinia revizuenţilor, motivarea instanţei de recurs este unică şi în totală discrepanţă cu legea dar şi cu motivarea tuturor celorlalte complete de la Curtea de Apel Bacău. Menţinerea acestei hotărâri complet greşite – se arată că în motivarea revizuirii – este de natură să afecteze grav prestigiul instanţei în întregul ei dar şi să producă urmări grave pe plan social şi nu numai între salariaţii P., deoarece unii primesc aceste drepturi şi alţii nu.
La dosar a fost depusă copia deciziei nr. 116 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, într-o speţă similară, dar cu alţi reclamanţi în care s-a solicitat obligarea SC O.M.V.P. SA la plata contravalorii cotei de gaze şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC O.M.V.P.
În cauză, intimata SC O.M.V.P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
În speţa de faţă nu sunt întrunite cerinţele legii în ceea ce priveşte una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Este adevărat că obiectul acţiunii este acelaşi, respectiv obligarea SC O.M.V.P. SA la plata drepturilor reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale, dar reclamanţii sunt persoane diferite în dosare diferite.
Ca atare nu sunt întrunite cerinţele legii pentru admiterea revizuirii, aceasta fiind o cale extraordinară de atac, motivele pentru admiterea unei astfel de cereri fiind expres şi limitativ prevăzute de lege.
În cauză s-au dat interpretări diferite asupra problemelor de drept supuse judecăţii, astfel încât există o practică neunitară cu privire la plata drepturilor reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale, însă această practică neunitară nu constituie, potrivit legii, motiv de admitere a cererii de revizuire.
Pe cale de consecinţă, apreciind că, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.D., A.C.N., A.F., A.D., ş.a., împotriva deciziei civile nr. 936 de la 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, în dosarul nr. 974/110/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1598/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 931/2012. Civil. Reziliere contract.... → |
|---|
