ICCJ. Decizia nr. 1624/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1624/2012
Dosar nr. 4055/99/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 4055/99 din 4 mai 2010 Botoşani a chemat în judecată pe pârâta SC C.C.T. reclamanta SC V.D. SRL solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să convoace convenţia de recepţie la terminarea lucrărilor pe care reclamanta le-a efectuat pentru pârâtă în baza contractului de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008, şi la plata de daune cominatorii, în valoare de 1000 lei /zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei de convocare a comisiei de recepţie (cererea fiind însuşită ulterior de către administratorul judiciar N.E. IPURL Botoşani).
Prin sentinţa nr. 309/com din 11 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta SC C.C.T. D. SRL.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC V.SRL, reprezentată prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoşani, în contradictoriu cu pârâta SC C.C.T.D. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă a fost găsită neîntemeiată şi a fost respinsă, reclamanta având deschisă calea acţiunii în justiţie pentru obiectul dedus judecăţii, cele invocate de pârâtă vizând ipoteza în care executantul consideră îndeplinite condiţiile de recepţie, dar investitorul refuză convocarea comisiei, executantul având posibilitatea de a convoca el însuşi comisia de recepţie, după ce şi-a reînnoit cererea de convocare de cel puţin trei ori.
Între reclamanta SC V. SRL, în calitate de subantreprenor, şi pârâta SC C.C.T.D. SRL, în calitate de antreprenor general, s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008, în baza căruia reclamanta s-a obligat să execute pe riscul său, cu materiale proprii, lucrări exterioare la obiectivul de investiţie Blocuri locuinţe.
Relaţiile contractuale dintre părţi, astfel cum a arătat şi reclamanta, s-au desfăşurat normal până data de 20 noiembrie 2008, când pârâta, în calitate de antreprenor general a dispus, prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2008, sistarea executării unora dintre lucrările ce trebuiau executate de către reclamantă (fil.20 din dosar), pe o perioadă nedeterminată, o parte dintre lucrări continuând a fi efectuate – pct. 1 din procesul-verbal.
Prin adresa nr. 563 din 31 martie 2009, a reţinut prima instanţă, reclamanta a solicitat pârâtei comunicarea opţiunii ei cu privire la derularea contractului ale cărui lucrări au fost suspendate, iar în luna iulie 2009 pârâta a comunicat, cu adresa nr.837, că se pot relua lucrările, cu menţiunea că acest rest de lucrări aferente contractului de subantrepriză vor fi coordonate direct de către beneficiar (SC M.U. SA), urmând a i se comunica reclamantei oferte noi în vederea continuării acestor lucrări.
Dată fiind această situaţie, apreciată de către reclamantă ca reprezentând o modificare unilaterală a condiţiilor contractuale iniţiale, prin adrese consecutive, reclamanta a notificat pârâta să îşi onoreze obligaţia ce îi revine, potrivit art. 58 alin. (1) şi art. 54 alin. (1) din contract, de a convoca comisia de recepţie în vederea predării obiectivului, dar pârâta nu a dat curs acestor solicitări.
Prima instanţă a constatat, verificând înscrisurile aflate la dosar, că nu putea fi convocată comisia de recepţie, la cererea reclamantei, în stadiul lucrărilor de la momentul cererilor, câtă vreme art. 54 alin. (1) din contractul de subantrepriză stipulează că, la terminarea lucrărilor (în sensul de lucrări contractate, la care reclamanta s-a obligat în scris), aceasta, ca subantreprenor, va notifica pârâta că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând convocarea comisiei de recepţie, cu urmarea procedurii prevăzute în alin. (2) al art. 54.
Lucrările contractate de reclamantă, ca subantreprenor, nu au fost finalizate, chestiunile invocate de părţi depăşind cadrul procesual de faţă, ambele părţi având deschise căile procedurale legale pentru a obţine executarea de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale, cu obligarea eventuală la plata de daune interese compensatorii. Restituirea garanţiei de bună execuţie reprezintă, de asemenea, o problemă cu care prima instanţa nu a fost învestită. S-a concluzionat că, în fapt, calea aleasă de reclamantă pentru realizarea drepturilor pe care le pretinde este cea greşită, convocarea comisiei de recepţie de către pârâtă, în condiţiile contractuale menţionate, neputând fi dispusă de către instanţă.
Reclamanta SC V. SRL Botoşani, prin administrator judecătoresc N.E. IPURL a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Prin Decizia nr. 95 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 54 din contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008 încheiat între intimata SC C.C.C.T.D. SRL (în calitate de antreprenor) şi SC V. SRL (în calitate de subantreprenor), la terminarea lucrărilor, subantreprenorul trebuia să notifice antreprenorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând convocarea comisiei de recepţie. Pe baza documentelor specifice, în termen de 10 zile, antreprenorul trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de convocare a comisiei de recepţie, iar dacă constata lipsuri şi deficienţe urma să stabilească termene de remediere, urmând ca, din nou, subantreprenorul, la terminarea lucrărilor, să solicite convocarea comisiei.
S-a reţinut că apelanta a solicitat intimatei convocarea comisiei de recepţie (cu adresele nr. 216 din 16 martie 2010, nr. 169 din 24 februarie 2010, nr. 1158 din 13 iulie 2009, nr. 998 din 11 iunie 2009, nr. 736 din 5 mai 2009 - înscrisuri aflate la filele 15-19 dosar fond), iar aceasta, la rândul său, verificând modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, a constatat deficienţe, aduse şi la cunoştinţa apelantei prin mai multe înscrisuri (nr. 837 din 16 iulie 2009, nr. 645 din 25 mai 2009, nr. 1032 din 15 octombrie 2009, nr. 21 din 15 ianuarie 2010, nr. 22 din 15 ianuarie 2010, nr. 41 din 27 ianuarie 2010, nr. 65 din 4 februarie 2010, nr. 109 din 2 martie 2010, nr. 119 din 8 martie 2010), cu stabilirea termenelor de remediere.
Mai mult, calitatea lucrărilor de hidroizolare a teraselor realizate de către apelantă la obiectivul ce constituie obiectul contractului de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008 a fost verificată în prezenţa tuturor părţilor contractante implicate, la data de 5 martie 2010 şi, potrivit procesului-verbal întocmit (fila 28 dosar fond), s-au constatat deficienţe.
Deşi apelanta a susţinut că şi-a îndeplinit parţial obligaţiile contractuale, în sensul că după iarna anului 2008 nu a mai putut executa lucrările din culpa intimatei, instanţa de apel a reţinut că, dimpotrivă, apelanta a executat lucrările cu deficienţe şi că în absenţa unor înscrisuri care să dovedească remedierea acestora, aceasta nu poate solicita convocarea comisiei de recepţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC V.SRL, prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoşani, aducându-i următoarele critici:
Între cele două părţi în litigiu a intervenit contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008.
Relaţiile contractuale dintre părţi sau derulat normal până la sfârşitul anului 2008 când pârâta, prin procesul-verbal nr. 2273 din 20 noiembrie 2008 a dispus sistarea executării lucrărilor pentru o perioadă nedeterminată.
Abia la data de 16 iulie 2009, pârâta a comunicat că restul de lucrări aferente contractului de subantrepriză vor fi coordonate direct de către beneficiarul SC M.U. SA.
Dată fiind atitudinea pârâtei dar şi a beneficiarului reclamanta nu a putut continua lucrările conform contractului.
Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dând crezare afirmaţiilor mincinoase ale intimatei fără a le verifica.
Susţinerile pârâtei cu privire la lucrările de hidroizolaţie nu fac obiectul cauzei de faţă, deoarece au fost prevăzute într-un alt contract respectiv cel cu nr. 667 din 14 aprilie 2008.
De asemenea, din nicio adresă depusă de către intimată nu rezultă că lucrările executate în baza contractului, nr. 1677/2008, prezintă deficienţe, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Mai mult, recurenta-reclamantă susţine că din adresele existente la dosarul cauzei cum ar fi adresa nr. 109 din 2 martie 2010 emisă de către pârâtă, ar rezulta că lucrările au fost finalizate şi că era necesară convocarea comisie de recepţie.
Se susţine de către recurentă că această stare de fapt, respectiv refuzul pârâtei de a convoca comisia de recepţie, i-a provocat un important prejudiciu prin aceea că nu a putut recupera garanţia de bună execuţie, în cuantum de 15.439,38 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9, în realitate toate criticile sale vizează netemeinicia deciziei recurate, respectiv greşita interpretare a probelor administrate în cauză, însă, sub acest aspect, Decizia instanţei de apel nu mai poate fi analizată în calea de atac, extraordinară, a recursului, criticile nevizând legalitatea deciziei recurate, or, sub aspectul temeiniciei, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
De altfel, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, cererea de chemare în judecată a fost greşit concepută, reclamanta având posibilitatea să ceară obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate, şi în cadrul acestei cereri se putea discuta despre necesitatea convocării sau nu a comisiei de recepţie a lucrărilor.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoşani împotriva deciziei nr. 95/2011 de la 10 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1622/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
