ICCJ. Decizia nr. 1649/2012. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 1649/2012

Dosar nr. 53953/299/2010

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 22 martie 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 53953/299/2010 la data de 18 noiembrie 2010, creditoarea SC E.M.S. SRL a chemat în judecată debitoarea SC P.S. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 6.982,53 lei actualizată cu rata inflaţiei până la data efectivă a plăţii, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9763 din 20 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., instanţa competentă teritorial fiind cea de la sediul debitoarei, în speţa de faţă aceasta fiind Judecătoria Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 53953/299/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 30628 din 8 decembrie 2011 a Judecătoriei Timişoara a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost constatată existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe, a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel această instanţă a reţinut următoarele:

Cererea introductivă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007, iar potrivit art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor privind somaţia de plată revine instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Părţile au încheiat contractul de prestări de servicii nr. 28 din 11 decembrie 2009, iar prin dispoziţiile art. 10 din acest contract, în temeiul dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ., au stabilit că instanţa competentă să soluţioneze eventualele neînţelegeri dintre ele este cea din raza teritorială corespunzătoare sediului locatorului. Cum sediul locatorului este în Bucureşti Sector 1, s-a constatat că instanţa competentă pentru soluţionarea fondului litigiului este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte a constatat că instanţa competentă cu soluţionarea litigiului este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru următoarele considerente.

Cererea introductivă formulată de către reclamanta-creditoare a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competenţa teritorială exclusivă revine instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Între părţi a fost încheiat contractul de închiriere şi prestări servicii toalete mobile nr. 28 din 11 decembrie 2009, (fil.3 şi 4 dos. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) iar în art. 10 al acestui contract se prevede că eventualele neînţelegeri dintre părţi se vor soluţiona pe cale amiabilă, iar în caz de eşec al negocierilor, de către instanţele judecătoreşti competente în raza teritorială de la sediul locatorului.

Cum calitatea de locator o are reclamanta-creditoare, rezultă că instanţa competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15 şi art. 16 C. proc. civ., la care se referă teza finală a art. 19 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 martie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1649/2012. Civil