ICCJ. Decizia nr. 165/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 165/2012
Dosar nr. 2682/1/2011
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 22 noiembrie 2010, revizuenta C.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata O.G., revizuirea deciziei civile nr. 886 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 150 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că decizia nr. 886 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a cărei revizuire se solicită, este contrară deciziei nr. 358 din 3 februarie 2000 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Având în vedere că cele două hotărâri judecătoreşti, despre care se afirmă că ar fi potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt pronunţate de curtea de apel, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cererea de revizuire, în raport de norma de competenţă prevăzută de art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că aceasta nu se încadrează în condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sub aspectul identităţii de obiect şi cauză între litigiile soluţionate prin hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice.
Examinând cu prioritate această excepţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul soluţionat irevocabil prin decizia nr. 358 din 3 februarie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul O.C. (decedat ulterior, pe parcursul procesului şi al cărui demers judiciar a fost continuat de moştenitorii acestuia O.G., G.D. şi O.C.) în contradictoriu cu intimata C.C.D., în ceea ce priveşte executarea silită pornită în Dosarul nr. 1479/1990 al Serviciului de executări civile de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Titlul executoriu ce a format obiectul executării silite a constat în sentinţa civilă nr. 5652 din 19 septembrie 1990 a Judecătoriei Ploieşti, irevocabilă, prin care s-a dispus evacuarea numiţilor O.C. şi P.I. de pe terenul (curtea şi grădina) proprietatea soţilor B.T. şi B.M., situat în Comuna Balta Doamnei, sat Lacul Turcului, jud. Prahova. Executarea acestei hotărâri judecătoreşti s-a pornit la cererea creditoarelor B.M. şi C.C.D., moştenitoarea defunctului B.T.
Prin sentinţa civilă nr. 8287 din 12 iulie 1993 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia civilă nr. 186 din 02 februarie 1994 a Tribunalului Prahova şi irevocabilă prin decizia nr. 358 din 03 februarie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul O.C. şi continuată de moştenitorii acestuia, reţinându-se ca fiind neîntemeiate susţinerile privind caracterul neclar al dispozitivului titlului executoriu.
Cauza soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr. 886 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a cărei revizuire se solicită, are ca obiect cererea formulată de reclamanta C.C.D., înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 03 martie 2009, întemeiată pe dispoziţiile art. 184 C. proc. civ., prin care aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâta O.G., să se constate prin hotărâre judecătorească falsul cu privire la actul de “dare cu plată“ nr. 160 din 11 mai 1971 şi actul de “dare la schimb” nr. 161 din 12 mai 2971, acte în baza cărora autorul pârâtei, O.C., a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin sentinţa nr. 1736 din 16 februarie 2010 Judecătoria Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat că cele două acte, respectiv actul de “dare cu plată“ nr. 160 din 11 mai 1971 înscris în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Jud. Prahova, cât şi actul de “dare la schimb” nr. 161 din 12 mai 1971, emis de CAP Unirea Balta Doamnei, sunt nule şi nu produc efecte juridice, fiind rezultatul falsului intelectual.
Ca urmare a exercitării căii de atac de către pârâta O.G., prin decizia nr. 944 din 09 septembrie 2010 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, s-a modificat în tot sentinţa nr. 1736 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei Ploieşti şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.C.D., ca neîntemeiată, soluţie menţinută prin decizia nr. 886 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Din expunerea succintă a elementelor care au caracterizat cele două litigii soluţionate prin hotărârile considerate a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constituie remediul pentru încălcarea puterii de lucru judecat. Reglementarea acestui motiv de revizuire izvorăşte din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a două hotărâri pronunţate în aceeaşi pricină.
În raport de scopul reglementării acestui motiv de revizuire, pentru a considera admisibilă cererea de revizuire este necesar să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, respectiv, tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ.
Or, în speţă, nu este întrunită identitatea de obiect şi cauză, deoarece primul litigiu a avut ca obiect o contestaţie la executare, prin care contestatorul solicita lămurirea titlului executoriu, contestaţia fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi următoarele C. proc. civ., în timp ce litigiul în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect constatarea nulităţii unor înscrisuri pretins false, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 184 C. proc. civ.
Constatând că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză, cele două hotărâri judecătoreşti soluţionând raporturi juridice diferite (chiar dacă acestea izvorăsc din neînţelegerile părţilor şi ale moştenitorilor acestora cu privire la acelaşi imobil), Înalta Curte apreciază inutilă examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire, urmând a respinge cererea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 886 din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de revizuenta C.C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2012. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 17/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
