ICCJ. Decizia nr. 1694/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE de CASAŢIE şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1694/2012
Dosar nr.34116/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 martie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta V.R.S. a chemat în judecată pe pârâta F.C.C. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe calea ordonanţei preşedinţiale reglementată de art. 581-582 C. proc. civ., să dispună păstrarea numărului de Dosar 1949/3/2004 atribuit de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi în faza de judecată a apelului la Curtea de Apel Bucureşti. S-a solicitat şi ca dosarul în format vechi să-şi păstreze numărul de 320/2004 şi nu cel de 525/2011, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, daune morale.
În motivarea cererii, petenta a arătat că este reclamantă în Dosarul 1949/3/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă. A declarat apel împotriva sentinţei, iar dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Bucureşti.
La Curtea de Apel Bucureşti au fost încălcate dispoziţiile Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv art. 992 alin. (4) care arată că numărul unic dat de instanţa de fond se păstrează fără modificări, pe tot parcursul soluţionării dosarului, până la executarea hotărârii.
Reclamanta a arătat că la registratura Curţii de Apel Bucureşti s-a primit un nou număr de dosar, respectiv 2238/2/2011, număr care este greşit. Persoana care a dat noul număr de dosar este F.C.C., iar scopul acestei ilegalităţi este de a avea premisele anulării oricărei hotărâri din apel care s-ar pronunţa într-un dosar al cărui număr este lovit de nulitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1103 din 03 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia de necompetentă materială a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că petenta critică modul în care a fost înregistrat un dosar la Curtea de Apel Bucureşti şi care face obiectul apelului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti nu are competenţa de a verifica modul în care se desfăşoară activitatea de înregistrare a dosarelor la Curtea de Apel Bucureşti, numai această din urmă instanţă având competenţa de a verifica modul în care se fac aceste înregistrări.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 32 din 28 septembrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Curtea de Apel a reţinut că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu o persoana fizică, angajată a Curţii de Apel Bucureşti, şi că reclamanta invocă o faptă ilicită a acestei persoane, constând în înregistrarea apelului cu un nou număr de dosar, solicitând şi plata unor daune, care ar izvorî din fapta ilicită.
Acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale are legătură cu Dosarul nr. 1949/3/2004 (fost 320/2004) şi care în apel a primit nr. 2238/2/2011.
Potrivit art. 581 alin. (22) cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Rezultă că dreptul de a se pronunţa pe cererea de ordonanţă preşedinţială aparţine Tribunalului Bucureşti, fiind fără relevanţă motivarea instanţei de fond că nu ar avea competenţa materială de a verifica modul în care se desfăşoară activitatea de înregistrare a dosarelor.
Învestită prin încheierea de la data de 06 ianuarie 2012 cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii care a învestit instanţele în prezentul litigiu l-a constituit pretenţia reclamantei V.R.S. de a obţine, pe cale de ordonanţă preşedinţială, păstrarea, în faza de judecată a apelului, a aceluiaşi număr de dosar sub care litigiul a fost înregistrat în primă instanţă.
Cauza cererii astfel cum a fost formulată a reprezentat-o pretinsa încălcare a dispoziţiilor Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii de către persoana care a atribuit noul număr al dosarului, la înregistrarea acestuia pe rolul Curţii de Apel, urmare a apelului formulat în cauză.
Având în vedere faptul că pretenţiile reclamantei vizează aspecte legate de atribuirea numărului unui dosar la înregistrarea acestuia pe rolul Curţii de Apel, că cererea formulată este fundamentată pe o pretinsă faptă ilicită produsă în activitatea administrativă desfăşurată în cadrul Curţii de Apel de pârâta chemată în judecată, Înalta Curte apreciază că această instanţă are competenţa materială de a soluţiona pretenţiile reclamantei, astfel cum au fost formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta V.R.S. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1683/2012. Civil → |
|---|
