ICCJ. Decizia nr. 1726/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1726/2012
Dosar nr.752/32/2011
Şedinţa publică din 9 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 829 din 19 noiembrie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SCM Z.L.P. BACĂU şi SC P.T.C. SRL împotriva SCM E.R. prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei din sediul din Bacău, str. Vadu Bistriţei şi obligarea acesteia să restabilească situaţia anterioară, prin demolarea zidului cu care a blocat uşa de acces în imobil.
Tribunalul investit s-a considerat necompetent să judece cauza, constatând că aceasta priveşte o servitute imobiliară şi potrivit art. 892 C. com., „tribunalul comercial înaintea căruia s-a ivit un incident civil, este competent a statua şi asupra incidentului, afară de cazul când contestaţiunea incidentă ar purta asupra filiaţiunii,calităţii de erede sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară”.
Ca urmare, Tribunalul şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 8612 din 7 noiembrie 2011, şi-a declinat la rândul ei competenţa în favoarea Tribunalului Bacău.
Această instanţă a apreciat că, potrivit art. 2 C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă pricinile şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv.
Precizarea formulată de reclamantă în sensul că acţiunea este de natură civilă, împrejurare care atrage competenţa judecătoriei, nu a fost luată în consideraţie întrucât a fost semnată numai de procuratorul acesteia care nu avea mandat decât de reprezentare, în condiţiile art. 67 C. proc. civ., iar pentru schimbarea obiectului acţiunii era necesar un mandat expres dat în condiţiile art. 69 C. proc. civ.
S-a mai observat că potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal investite în conformitate cu dispoziţiile legale la data când acestea au fost pornite.
Ca urmare, constatând că obiectul cererii a rămas neschimbat şi este de natură nepatrimonială, s-a apreciat că este în drept să judece cauza tribunalul şi nu judecătoria, litigiul fiind înregistrat sub auspiciile Codului civil anterior.
Curtea de Apel Bacău, sesizată cu conflictul de competenţă ivit între cele două instanţe, prin sentinţa civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2012, l-a rezolvat, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Curtea de Apel a constatat că obiectul dosarului este o acţiune confesorie întemeiată pe art. 634 – art. 635 C. civ. expres indicată prin cererea din 21 noiembrie 2008, semnată de reprezentantul reclamantei SCM Z.L.P. (care a semnat şi acţiunea introductivă în instanţă).
Cererea din 3 ianuarie 2009, prin care s-a precizat că obiectul acţiunii este o servitute de trecere, nu a fost semnată decât de mandatara administratorului.
Curtea de Apel a apreciat că indiferent de faptul că acţiunea priveşte o servitute de trecere, cauza rămâne în competenţa tribunalului comercial având în vedere destinaţia comercială a spaţiului în legătură cu care s-a născut litigiul şi dispoziţiile art. 4 C. com.
În temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a stabilit competenţa în favoarea tribunalului, cauza fiind neevaluabilă în bani.
S-a mai constatat că dispoziţiile art. 892 alin. (1) C. com., au fost reţinute în mod parţial de tribunal. Teza a II–a a textului reglementează competenţa alternativă între instanţa civilă şi cea comercială, prevăzând că tribunalul comercial va judeca cauza dacă ar fi de competenţa tribunalului civil local. În teza I a textului se precizează că în anumite cauze, printre care şi servitutea de trecere, tribunalul comercial va trimite părţile pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent sau le va judeca el însuşi, dacă este de competenţa tribunalului civil local.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel a declarat recurs reclamanta SC M.Z.L.P. Bacău, în termenul legal prevăzut.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În fapt s-a criticat aprecierea că litigiul este de natură comercială în pofida obiectului determinat al cauzei şi cu privire la care reclamanta a făcut şi precizări ulterioare, competentă să judece cauza în fond fiind Judecătoria.
Criticile formulate se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi a fost admis pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea introductivă de instanţă priveşte o cerere de evacuare a pârâtei dintr-un spaţiu pe care îl ocupă în mod abuziv şi obligarea acesteia să refacă situaţia anterioară prin demolarea unui zid care blochează uşa de acces în imobil.
Temeiul de drept al acţiunii a fost indicat ulterior, prin cererea din 21 noiembrie 2008 art. 634 şi 635 C. civ.
Împrejurarea că părţile, care se judecă într-o cauză civilă, sunt comercianţi nu este de natură să schimbe natura juridică a cererii, cauză civilă.
Potrivit art. 1 C. com., „în comerţ se aplică legea de faţă; unde ea nu dispune, se aplică Codul civil”.
Codul comercial consideră fapte de comerţ cele limitativ prevăzute de art. 3, printre care nu se regăsesc închirierile de imobile sau raporturile dintre chiriaşi şi proprietar şi nici servituţile locului.
Despre contractul de locaţiune tratează Codul civil în Titlul VII (în timp ce Codul comercial tratează numai încheierea de nave), tot acest act normativ cuprinde reglementări şi cu privire la servituţi în Titlul IV, în acest titlu regăsindu-se şi art. 634 – art. 635 indicate drept temei al capătului doi al cererii.
Ca urmare, natura civilă a obiectului contractului şi a raportului dintre părţi, chiar dacă acestea au ca îndeletnicire constantă activităţile comerciale, fiind deci comercianţi, este neîndoielnică.
Ca urmare nu se poate face aplicarea art. 4 C. com., care în afară de faptele de comerţ prevăzute de art. 3 mai recunoaşte acest caracter contractelor şi obligaţiunilor unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul în discuţie.
Caracterul intrinsec civil ale raporturilor juridice deduse din contractul de închiriere al spaţiului în discuţie este dat de natura contractului numit reglementat expres de Codul civil şi nu de calitatea părţilor contractante.
Pe cale de consecinţă competenţa de soluţionare a cauzei, de natură civilă, revine, în primă instanţă, potrivit regulilor generale de competenţă, prevăzute de art. 1 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei.
Se constată aşadar că instanţa de apel a soluţionat conflictul negativ de competenţă printr-o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., care nu este aplicabil acţiunii deduse judecăţii şi a făcut o eronată trimitere la dispoziţiile art. 892 C. com., text abrogat prin OUG nr. 138/2000 începând din 2 mai 2001 (prin art. VII din OUG nr. 138/2000 modificat prin OUG nr. 59/2001).
Pe cale de consecinţă, constatând că potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor care reglementează competenţa materială de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1) – 3 C. proc. civ., a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa Curţii de Apel Bacău în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SCM Z.L.P. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1773/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1720/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
